Ce este bronsita cronica ?
Bronsita cronica este definita ca tuse ce persista aproape zilnic, mai mult de 2 luni de zile, fara existenta altor patologii ce se pot manifesta prin tuse.
Bronsita cronica determina modificari inflamatorii cronice la nivelul cailor respiratorii inferioare, inclusiv inflamatie neutrofilica si productie de mucus.
Acest raspuns inflamator perpetueaza ciclul ce determina tusea si poate contribui la declinul progresiv al functiei pulmonare, si, uneori, chiar si la colapsul cailor respiratorii inferioare.
Cel mai frevent, apare la cainii in varsta de talie mica. Cainii din rasa Cocker Spaniel prezinta un risc crescut de bronsectazie, care apare frecvent asociata cu bronista cronica. Bronsectazia reprezinta dilatarea permanenta a bronhiilor, ca urmare a inflamatiei cronice si distrugerii integritatii structurale a peretilor bronhiilor.
La cainii de talie mare, aceasta afectiune este foarte rar intalnita, adesea tusea fiind asociata cu insuficienta cardiaca, astfel ca excluderea altor patologii este foarte importanta inainte de a pune acest diagnostic.
Istoricul medical intalnit la cateii cu bronsita cronica include:
- intrarea in contact cu alti catei care prezinta manifestari respiratorii;
- semne de boala sistemica, precum scadere in greutate sau intoleranta la efort;
- expunerea pasiva la fumul de tigara;
- prezenta odorizantelor sau parfumurilor de camera in exces.
In urma examinarii clinice, majoritatea cateilor se prezinta normal, doar cu tuse persistenta si productiva. La ascultarea plamanilor, pot fi prezente semne ale afectarii cailor respiratorii inferioare, si prezenta sau absenta unui murmur cardiac. Desi murmurul mitral si chiar si insuficienta cardiaca congestiva pot co-exista cu bronsita cronica, prezenta aritmiei sinusale sustine natura pulmonara a tusei.
Natura tusei trebuie de asemenea explorata:
- Daca este uscata sau productiva, intermitenta sau paroxistica (apare brusc si cu intensitate maxima);
- Daca exista o corelatie cu efortul sau mancatul;
Modificarile vocii sau latratului pot indica afectarea cailor respiratorii superioare. Unii caini pot prezenta sincopa asociata cu tusea, care indica un tonus vagal crescut.
Diagnosticul bronsitei cronice
Diagnosticul bronsitei cronice se face prin:
- Investigatii paraclinice: examen hematologic si biochimic; analize de urina; testarea pentru Dirofilaria imitis; examen coproparazitologic;
- Examen radiologic de torace; Fluoroscopie (daca este suspectat colapsul traheal);
- Examen ecografic (daca se observa efuzii pleurale sau leziuni izolate);
- CT
- Bronhoscopie – cu lavaj bronho-alveolar, examen citologic al lavajului; cultura bacteriana si fungica din lavaj;
- Testul in mers de 6 minute: masoara distanta pe care o poate parcurge un caine – distantele mai mici de 400 metri sugereaza boala respiratorie;
Tratament
Tratamentul consta in limitarea inflamatiei si a tusei si imbunatatirea tolerantei la efort.
Orice posibil poluant al mediului trebuie indepartat;
Trebuie evitata expunerea la populatii mari de caini sau caini cu afectiuni respiratorii cu potential contagios.
Cainii obezi trebuie pusi pe o dieta stricta, intrucat obezitatea contribuie la agravarea tusei si a functiei pulmonare.
Efortul trebuie limitat pe cat posibil, ca si episoadele de latrat excesiv.
Medicatia ce poate fi administrata pentru a diminua semnele bronsitei cronice, trebuie data numai dupa examinarea clinica si a diagnosticului cert de bronsita cronica, sub stricta supraveghere a medicului veterinar. Aceasta consta in administrarea de glucocorticoizi, bronhodilatatoare, antibiotice, antitusive.
Prognosticul este in general rezervat, intrucat majoritatea cainilor afectati prezinta modificari permanente ale cailor respiratorii la momentul prezentarii in clinica, iar afectiunea nu poate fi vindecata. Managementul medical se indica in astfel de cazuri pentru ameliorarea semnelor clinice si oprirea evolutiei bolii.
