Posted in Westernvet on aug 18, 2020

BABESIOZA

Ce este babesioza?

Babesioza este o piroplasmoza (hemosporidioza), produsa de un parazit transmis prin intermediul capuselor, boala ce afecteaza in principal elementele figurate ale sangelui sau limfoide, atat la mamifere cat si la pasari. Parazitul prezinta mai multe specii, in functie de mamiferul afectat: de exemplu, Babesia caballi, Nuttallia equi – specii parazite pentru cai, Babesia canis, Babesia vogeli, Babesia gibsoni – paraziti ai cainelui, sau la om – Babesia gibsoni, Babesia bovis, Babesia hodaini.

Ciclul biologic al parazitului prezinta doua faze, in functie de gazda parazitata la un moment dat: capuse, care sunt gazde definitive, in care se produc fazele sexuate, iar in organismul mamiferelor, considerate gazde intermediare, se produc fazele asexuate.

Babesioza este o boala parazitara foarte grava ce afecteaza diferite specii de mamifere inclusiv omul (este o zoonoza), iar contaminarea se realizeaza transcutanat, in timpul hranirii capuselor infestate care odata cu saliva inoculeaza parazitii care se multiplica in interiorul hematiilor (globulele rosii ale sangelui) pe care le distruge, fapt care duce la o anemie grava a organismului-gazda iar compusii rezultati din distrugerea hematiilor afecteaza totodata si functia renala. In acelasi timp coagulabilitatea sangelui scade, mai ales datorita reducerii drastice a numarului de trombocite.

Ca urmare a proceselor de multiplicare a acestor paraziti intracelulari, rezulta hematii distruse, toxine metabolice si paraziti morti, astfel instalandu-se anemia si o stare toxica grava.

Cum se manifesta babesioza si cum se pune diagnosticul? La caine, babesioza poate avea diferite simptome, in functie de gradul de infestare si de evolutia clinica (acuta) sau subclinica (cronica).

In forma acuta, semnele sunt variate si de intensitate crescuta, dar primele simptome ale bolii sunt nespecifice : scaderea poftei de mancare (lipsa apetitului) ,apatie, letargie, slabire, cainele oboseste mai usor, iar uneori refuza sa mai mearga.

Temperatura corporala creste (poate ajunge la peste 40 grade Celsius), sta mai mult culcat si nu se mai joaca. In 2-3 zile, urina capata o culoare mai inchisa( rosu-brun), mucoasele aparente (gingiile) devin palide, si se poate instala icterul (ingalbenirea pielii, a gingiilor si a conjunctivei ochilor datorita bilirubinei eliberata in exces in sange) iar ganglionii superficiali devin mariti in volum. Dupa un timp se inregistreaza refuzul total al hranei, uneori aparand si voma.

Moartea animalului, in cazul complicarii bolii, survine in urma anemiei si toxicitatii, in 5-10 zile de la imbolnavire.

Daca semnele infectiei acute sunt de intensitate medie, se trece in forma cronica. Animalul aparent sanatos este purtatorul parazitilor intraeritrocitari si ii poate transmite altor caini prin intermediul capuselor.

Diagnosticul se stabileste in functie de datele epidemiologice, semnele clinice si prin examene de laborator: examen microscopic al sangelui, examen imunologic, hemoleucograma, biochimie, examen ecografic.

Care este tratamentul si cum putem preveni babesioza? Pentru a stabili cu exactitate starea pacientului, trebuie sa se efectueze examene hematologice si biochimice, deoarece in functie de rezultatul acestor analize se stabileste protocolul de tratament. Eficacitatea tratamentului depinde de momentul interventiei astfel incat, cu cat pacientul este tratat mai din timp, cu atat sansele de vindecare cresc. O mare importanta in tratamentul babesiozei o au hranirea parenterala si transfuzia de sange.

O data cu efectuarea tratamentului de sustinere se incepe si tratamentul antibabesios. Din pacate, substantele folosite au un potential toxic destul de mare, tratamentul este de lunga durata si costisitor. Asadar se recomanda a se administra “antidotul” (imidocarb) si antibiotice( doxiciclina, clindamicina). Terapia complementara poate sa cuprinda suplimente hepatice, renale, si imunostimulatoare.

Avand in vedere riscurile majore pe care le prezinta aceasta boala atat la animale cat si la om, trebuie sa insistam asupra mijloacelor de prevenire a acestei boli. Asadar, orice proprietar de animale de companie (caine sau pisica) trebuie sa aibe grija periodic (lunar) de deparazitarile externe ale acestora, efectuate cu produse adecvate si recomandate de catre medicul veterinar. Este foarte important ca protectia impotriva infestarii sa se faca timpuriu, chiar si in timpul iernii in cazul cresterii temperaturilor mediului.

Produsele de deparazitare externa aplicate vor fi cele prescrise de catre medicul veterinar si pentru o mai buna eficacitate se recomanda a se folosi concomitent o zgarda si o pipeta, mai ales in cazul unei infestatii masive cu capuse a mediului in care traieste cainele.