Presupunand ca o gura sanatoasa trebuie sa respecte anumite caracteristici precum: dinti albi cu o suprafata neteda si fara depuneri; gingiile pisicii trebuie sa fie roz, fara zone rosii, ulcere, sange sau noduli; nu ar trebui sa existe halitoza si nici o acumulare de saliva groasa in colturile gurii.
In acest articol ne vom ocupa in special de FORL. Vom explica ce este, posibile cauze, tratament, diagnostic si preventie.
Continut
Ce este FORL la pisici ?
FORL este acronimul cuvintelor “Feline Odontoclastic Resorptive Lesions”, iar in limba romana are denumirea de Resorbtia Dintilor.
Cunoscuta si sub denumirea de carie falsa si impreuna cu boala parodontala este una dintre cele mai frecvente boli la pisici. Afecteaza 80% dintre pisicile cu varsta peste 7 ani si apare rar la pisoii sub 2 ani.
Dintii de pisica au un canal pulpar central care contine vase de sange, nervi si vase limfatice. Daca canalul pulpar este infectat sau deteriorat, poate provoca durere si poate duce la moartea dintelui. In jurul canalului pulpar este un strat de dentina. Dentina este o substanta osoasa care formeaza cea mai mare parte a dintelui. Coroana dintelui este portiunea dintelui de deasupra liniei gingiilor. Coroana are un strat exterior dur numit smalt. Smaltul este una dintre cele mai dure substante din organism si protejeaza dentina mai moale de deteriorare. Sub linia gingiei se afla radacina dintelui care este inconjurata de ciment. Cimentul este similar cu smaltul prin faptul ca protejeaza dentina mai moale de dedesubt.
Resorbtia dentara felina incepe adesea in cimentul dintelui de langa linia gingiei si se dezvolta spre interior in stratul dentinar. Resorbtia se poate raspandi apoi in jos in radacina dintelui, in sus in coroana dintelui sau in ambele directii. Pe masura ce dentina se erodeaza, structura dintelui devine compromisa, ceea ce duce la durere si eventuale fracturi dentare.
Cauze
Din pacate cauzele nu sunt inca bine cunoscute, cu siguranta nu are nicio legatura cu cariile. De-a lungul anilor s-au dezvoltat insa mai multe ipoteze si anume:
- probleme imunitare prin care se elibereaza substante ce contin celule numite odontoclaste;
- probleme de calciu;
- unele tipuri de alimente (in special conservele si hrana umeda).
Simptome manifestate de FORL ?
Pisicile sunt adesea foarte stoice si isi ascund bine durerea si disconfortul. Unele semne pe care le puteti observa si care indica dureri de dinti includ: salivarea, intoarcerea capului intr-o parte pentru a mesteca pe o parte a gurii, consumul de hrana uscata fara a mesteca, scaparea alimentelor in timp ce mananca sau preferarea brusca a conservelor in locul alimentelor uscate. In multe cazuri, aceste semne nu sunt observate si leziunile de resorbtie sunt identificate in timpul unei curatari dentare de rutina.
Multe dintre pisicile ce sufera de aceasta afectiune nu prezinta niciun simptom vizibil, in ciuda durerii, problema trecand astfel neobservata. Totusi, unele pisici pot manifesta simptome precum
- refuza sa manance;
- scrasneste din dinti;
- simte durere cand mesteca si apuca mancarea;
- anorexie
- disfagie (dificultate la inghitire).
- gingivita;
- salivare excesiva.
Diagnosticul si tratamentul FORL la pisici
Pisica manifesta o durere foarte puternica la deschiderea gurii, iar de multe ori, este greu sa se faca o inspectie minutioasa a gurii fara anestezie. Daca ai putea arunca o privire inauntru, ai vedea o imagine inflamatorie severa insotita de sangerare a gingiei.
Medicul va efectua o buna examinare cu o sonda parodontala pentru a observa retragerea gingiei, aparitia gaurilor dentare si sangerare. Apoi va face radiografii intraorale dentare (pentru a observa leziunile din radacinile dentare care nu sunt vizibile din exterior).
FORL la pisici a fost clasificat in patru etape:
- Etapa 1: asimptomatica, smaltul este afectat usor.
- Stadiul 2: eroziune pana la dentina, durere si leziuni radiculare (detectabile doar prin radiografie).
- Etapa 3: afectarea tesutului pulpar, durere, sangerare, resorbtie radiculara.
- Stadiul 4: resorbtie severa, fracturi coronare, gingivita severa. Leziuni care determina pierderea semnificativa a structurii dintelui, atat a coroanei, cat si a radacinii cervicale, anchiloza si/sau distrugere radiculara. Cel mai adesea exista hiperplazie gingivala care ascunde leziunea coronara.
Cum se trateaza
Pana in prezent, nu exista un tratament cunoscut, care sa previna dezvoltarea si/sau progresia FORL. Pare putin probabil ca un astfel de tratament sa poata fi dezvoltat fara cunoasterea cauzei patologiei. In prezent, metodele sugerate de gestionare a leziunilor de resorbtie odontoclastica sunt:
- Management conservator
- Extractia dentara
- Amputatie coronara
Refacerea suprafetei dentare a fost recomandata pentru tratamentul leziunilor accesibile, care se extind in dentina si nu implica tesutul pulpar. Mai multe studii au aratat ca resorbtia dentara continua si restaurarile se pierd. In consecinta, utilizarea restaurarii leziunilor odontoclastice feline ca tehnica majora de tratament nu mai poate fi recomandata.
Managementul conservator consta in monitorizarea leziunilor clinic si radiografic. Aceasta abordare este recomandata pentru leziunile care nu sunt evidente la examenul clinic, adica doar vazute radiografic si nu exista dovezi de disconfort sau durere. Deoarece majoritatea leziunilor sunt diagnosticate doar atunci cand patologia este extinsa, tratamentul conservator este rareori indicat.
In cele mai multe cazuri, este indicata extractia sau amputatia coronara a unui dinte afectat. Prin extractie, intregul dinte este indepartat si este cea mai eficiente tehnica de tratament. Cu toate acestea, atunci cand radacina a fost resorbita extensiv, adesea nu este posibila extragerea intregii substante dentare si este indicata amputarea coronara.
Radiografiile preoperatorii sunt obligatorii pentru a permite selectarea optiunii de tratament adecvate.
Stomatita si FORL
Uneori, resorbtia dentara poate fi insotita de o afectiune numita stomatita sau inflamatie a tesuturilor din gura. In aceasta afectiune, spatele si partile laterale ale gurii pot fi umflate, rosii si uneori sangeroase. Pisicile cu aceasta afectiune au adesea un apetit scazut, respiratie urat mirositoare si salivare abundenta.
Pisicile cu stomatita necesita adesea extragerea majoritatii, daca nu a tuturor dintilor, pentru a rezolva boala. Chiar daca dintii par normali, ei necesita extractie din cauza naturii severe a acestei afectiuni. In plus, aceste pisici au nevoie de medicamente puternice pentru durere si antibiotice pentru a le incuraja sa manance.
Citeste si: Stomatita la pisici – ce este, simptome si tratament
