Strabismul reprezintă o afecțiune oculară în care ochii câinelui nu sunt aliniați corect și privesc în direcții diferite. Un ochi (sau ambii) poate fi deviat spre interior, exterior, în sus sau în jos. Atunci când această problemă este prezentă încă de la naștere, se numește strabism congenital.
Strabismul congenital apare, de regulă, din cauza unor anomalii de dezvoltare ale mușchilor oculari sau ale nervilor care controlează mișcarea ochilor. Cele mai frecvente cauze sunt:
- factori genetici (moștenire ereditară);
- dezvoltarea incompletă a mușchilor oculari;
- afectarea nervilor cranieni implicați în mișcarea ochilor;
- malformații ale craniului sau orbitei.
Anumite rase sunt mai predispuse, precum:
- Husky Siberian
- Alaskan Malamute
- Pug
- Pechinez
- Shar Pei
La aceste rase, strabismul congenital este adesea considerat o trăsătură estetică, nu neapărat o boală.
Tipuri de strabism la câine
Strabismul poate fi:
- convergent – ochiul este deviat spre interior;
- divergent – ochiul este deviat spre exterior;
- vertical – ochiul este orientat în sus sau în jos;
- bilateral (ambii ochi) sau unilateral (un singur ochi).
Simptome
În majoritatea cazurilor congenitale, câinele:
- vede relativ normal;
- nu prezintă durere;
- se adaptează ușor la poziția ochilor.
Totuși, pot apărea:
- dificultăți de orientare în spațiu (rar);
- lipsa coordonării în cazuri mai severe;
- aspect estetic neobișnuit al ochilor.
Diagnostic
Diagnosticul este pus de medicul veterinar prin:
- examen clinic oftalmologic;
- evaluarea istoricului de la naștere;
- excluderea altor afecțiuni (traumatisme, infecții, boli neurologice).
Este important să se stabilească dacă strabismul este congenital sau dobândit, deoarece forma dobândită poate indica o problemă gravă de sănătate.
Tratament
De cele mai multe ori, strabismul congenital nu necesită tratament, mai ales dacă:
- nu afectează vederea;
- nu provoacă disconfort câinelui.
În cazuri rare, când strabismul este sever sau asociat cu alte probleme, se poate lua în considerare:
- intervenția chirurgicală asupra mușchilor oculari;
- monitorizare periodică.
Decizia se ia exclusiv împreună cu medicul veterinar.
Prognostic
Prognosticul este foarte bun. Majoritatea câinilor cu strabism congenital duc o viață normală, activă și fără complicații. Afecțiunea nu se agravează, de regulă, odată cu vârsta.
Concluzie
Strabismul congenital la câine este o afecțiune frecvent întâlnită, în special la anumite rase, și este de cele mai multe ori benignă. Deși poate ridica semne de întrebare pentru proprietari, în lipsa altor simptome nu reprezintă un pericol pentru sănătatea animalului. Un control la medicul veterinar este recomandat pentru confirmarea diagnosticului și pentru liniștea stăpânului.
