Cancerul prostatic la câini este una dintre afecțiunile oncologice mai puțin cunoscute, dar cu un impact devastator asupra sănătății companionului tău. Deși relativ rar, reprezentând aproximativ 0,3-0,6% din toate cancerele canine, această boală este extrem de agresivă și adesea detectată târziu, când opțiunile de tratament sunt limitate.
Prostata este o glandă mică, de mărimea unei nuci, situată la baza vezicii urinare, care înconjoară uretra masculină. Această glandă produce o parte din lichidul seminal și joacă un rol crucial în funcția reproductivă. La câinii vârstnici, prostata poate suferi diverse modificări, de la inflamația benignă până la transformări maligne care pot pune în pericol viața animalului.
Ceea ce face cancerul prostatic deosebit de periculos este natura sa silențioasă în stadiile timpurii și tendința de a metastaza rapid în alte organe, în special oasele, plămânii și ficatul. Înțelegerea acestei afecțiuni poate face diferența între un diagnostic precoce cu șanse de tratament și o descoperire tardivă când nu mai există opțiuni terapeutice eficiente.
Anatomia și funcția prostatei la câini
Structura anatomică
Prostata canină este o glandă bilobată, situată în spatele osului pubian, înconjurând complet uretra în porțiunea sa proximală. La câinii adulți, prostata are în mod normal o consistență fermă, dar nu dură, și o formă ușor ovală. Mărimea normală variază în funcție de vârsta și rasa câinelui, dar în general nu depășește 3-4 cm în diametrul cel mai mare la rasele mijlocii.
Vascularizația prostatei este bogată, fiind asigurată de artere prostatice care se ramifică din arteta uretro-genitală. Această vascularizație abundentă explică parțial tendința de sângerare asociată cu afecțiunile prostatice și facilitează răspândirea celulelor canceroase prin sânge către alte organe.
Inervația prostatei este asigurată de sistemul nervos simpatic și parasimpatic, care controlează secretia glandulară și contractilitatea mușchii lise din structura sa. Această inervație complexă explică de ce afecțiunile prostatice pot afecta atât funcția urinară, cât și cea reproductivă.
Funcții fiziologice
Funcția principală a prostatei este producerea unei părți semnificative din lichidul seminal – aproximativ 90% la câini, comparativ cu doar 30% la oameni. Acest lichid prostatic conține enzime proteolitice, zinco, citrat și fosfatază acidă, substanțe esențiale pentru motilitatea și supraviețuirea spermatozoizilor.
Prostata mai joacă și un rol în mecanismul ejaculării prin contracțiile sale ritmice care ajută la propulsia spermei prin uretra. De asemenea, secretia prostatică are proprietăți antibacteriene care protejează tractul urogenital împotriva infecțiilor ascendente.
Dependența de hormoni, în special de testosteroni și dihydrotestosteronă, face ca prostata să fie foarte sensibilă la fluctuațiile hormonale. Aceasta explică de ce castrarea are efecte atât de dramatice asupra dimensiunii și funcției prostatice.
Epidemiologia cancerului prostatic canin
Incidența și prevalența
Cancerul prostatic la câini este într-adevăr rar comparativ cu alte forme de cancer canin. Studiile epidemiologice indică o incidență de 0,3-0,6% din toate neoplaziile diagnosticate la câini, dar această cifră poate fi subestimată din cauza diagnosticului tardiv sau absent în multe cazuri.
Interesant este faptul că, spre deosebire de oameni unde cancerul prostatic este mult mai frecvent, la câini această afecțiune rămâne relativ rară chiar și la animalele foarte bătrâne. Această diferență poate fi explicată prin durata de viață mai scurtă a câinilor sau prin diferențe genetice și hormonale fundamentale între specii.
Distribuția geografică pare să fie relativ uniformă, fără zone cu incidență semnificativ mai mare, sugerând că factorii de mediu joacă un rol mai puțin important decât cei genetici sau hormonali în dezvoltarea acestei boli.
Factori demografici
Vârsta este cel mai important factor de risc, cu majoritatea cazurilor fiind diagnosticate la câini peste 8-10 ani. Vârsta medie la diagnostic este de aproximativ 10-11 ani, cu un interval extins între 6-16 ani. Această distribuție pe vârste sugerează că cancerul prostatic este o boală degenerativă asociată îmbătrânirii.
Din punct de vedere al greutății corporale, studiile indică o prevalență ușor mai mare la câinii de talie mare și foarte mare, deși cancerul prostatic poate afecta câini de orice mărime. Această observație poate fi legată de durata de viață diferită între rase sau de factori genetici specifici.
Distribuția sezonieră nu pare să existe, cancerul prostatic fiind diagnosticat cu frecvență similară pe tot parcursul anului, ceea ce sugerează că factorii de mediu acuți nu joacă un rol semnificativ în dezvoltarea sa.
Cauze și factori de risc
Factori hormonali
Relația dintre hormoni și cancerul prostatic la câini este complexă și paradoxală. Spre deosebire de cancerul prostatic uman, care este strâns legat de prezența testosteronului, la câini relația este mai nuanțată. Studiile arată că atât câinii întregi, cât și cei castrați pot dezvolta cancer prostatic, deși incidența pare ușor mai mare la cei întregi.
Testosteronul și metabolitul său activ, dihydrotestosteronul (DHT), stimulează creșterea și funcția prostatei normale. Cu toate acestea, la câinii castrați, prostata se atrofiază semnificativ, ceea ce ar trebui teoretic să reducă riscul de cancer. Faptul că cancerul prostatic apare și la câinii castrați sugerează că alți factori, probabil genetici, joacă un rol crucial.
Estrogenii pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea cancerului prostatic. La câinii vârstnici, echilibrul testosteron-estrogen se modifică, cu o scădere a testosteronului și o creștere relativă a estrogenilor. Această modificare hormonală poate contribui la transformarea malignă a celulelor prostatice.
Predispoziția genetică
Anumite rase prezintă o predispoziție clară pentru cancerul prostatic. Rottweiler-ul are de 2-3 ori mai multe șanse să dezvolte această afecțiune comparativ cu alte rase. Doberman Pinscher, German Shepherd și Bernese Mountain Dog sunt, de asemenea, suprareprezentate în statisticile de cancer prostatic.
Această predispoziție rasială sugerează o componentă genetică puternică. Cercetările recente au identificat mai multe mutații genetice asociate cu susceptibilitatea crescută la cancer prostatic, în special în genele responsabile pentru repararea ADN-ului și controlul ciclului celular.
Consanguinitatea poate, de asemenea, să mărească riscul prin concentrarea genelor defecte. Câinii din linii de sânge foarte închise pot avea risc crescut de a dezvolta diverse forme de cancer, inclusiv cel prostatic.
Factori de mediu și stil de viață
Deși mai puțin studiați decât la oameni, factorii de mediu pot contribui la dezvoltarea cancerului prostatic la câini. Expunerea la substanțe chimice industriale, pesticide și anumite metale grele a fost asociată cu risc crescut de cancer în general la animale.
Dieta poate juca un rol, deși dovezile sunt limitate. Dietele bogate în grăsimi saturate și sărace în antioxidanți pot contribui la stresul oxidativ, care favorizează transformarea malignă a celulelor. Obezitatea, prin modificările hormonale pe care le determină, poate fi un factor de risc adițional.
Factorii infecțioși, deși rari, pot contribui la cancerul prostatic. Infecțiile cronice ale prostatei pot crea un mediu inflamator care favorizează mutațiile genetice și transformarea malignă a celulelor normale.
Eurolyser CUBE-VET este un echipament versatil si complet automat pentru diagnosticari veterinare de tip point-of-care care se afla in dotarea clinicii WesternVet.
Ofera rezultate in doar cateva minute si are precizia instrumentelor de scara mare din laboratoare specializate.
Cateva din aplicatiile specifice medicinii veterinare:
- dozare T4 : pentru depistarea hipotiroidismului la caine; hipertiroidismului la pisici; pentru monitorizarea eficientei tratamentului in afectiunile glandei tiroide
- dozare progesteron canin : pentru deteriminarea momentului ovulatiei si al montei; depistarea caldurilor linistite; depistarea chistilor luteali; confirmarea remanentelor ovariene dupa sterilizare
- dozare cortizol: pentru depistarea sindromului cushing; a bolii addison
- dozare SDMA : pentru depistarea bolilor renale precoce.
Contactati clinica pentru mai multe informatii
Mod de manifestare
Simptomele cancerului prostatic la câini pot fi subtile la început și pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni. Printre cele mai comune semne se numără:
- Dificultăți de urinare: urinare frecventă, dificultăți la urinare, sau sânge în urină.
- Dureri pelvine: câinele poate manifesta durere la atingerea zonei pelvine sau poate deveni mai sensibil la mișcare.
- Scădere în greutate: pierdere inexplicabilă în greutate sau apetit scăzut.
- Lipsa de energie: oboseală excesivă și o scădere generală a activității.
- Dificultăți de defecare: cancerul poate împinge pe rect sau poate cauza constipație severă.
- Mărirea glandei prostate: în unele cazuri, glanda prostatică poate fi palpabilă prin peretele abdominal.
Diagnostic
Diagnosticul de cancer prostatic se bazează pe o combinație de evaluări clinice și teste diagnostice. Acestea includ:
- Examenul fizic: Medicul veterinar va palpa abdomenul și zona pelviană pentru a evalua dimensiunea prostatei și prezența eventualelor anomalii.
- Ecografie abdominală: Permite vizualizarea prostatei și identificarea tumorilor.
- Biopsie: Confirmă diagnosticul prin prelevarea unui eșantion de țesut prostatic pentru analiza microscopică.
- Analize de sânge: Pot ajuta la evaluarea stării generale de sănătate a câinelui și pot indica posibile metastaze.
Tratament
Tratamentul cancerului prostatic depinde de stadiul bolii și de sănătatea generală a câinelui. Opțiunile de tratament includ:
- Chirurgie: În cazul în care tumora este localizată doar la nivelul prostatei, îndepărtarea acesteia printr-o intervenție chirurgicală poate fi o opțiune. Totuși, în multe cazuri, cancerul poate fi deja metastazat.
- Radioterapie: Este folosită pentru a micșora tumora și pentru a ameliora simptomele dureroase. Radioterapia poate fi combinată cu chirurgia în anumite cazuri.
- Medicamente pentru tratamentul cancerului (chimioterapie și terapie hormonală): În funcție de tipul de cancer, chimioterapia poate fi utilizată pentru a opri răspândirea celulelor canceroase. În plus, terapia hormonală poate fi indicată pentru a inhiba efectele hormonilor care favorizează dezvoltarea tumorii.
- Controlul durerii: Tratamentul simptomatic este esențial pentru a îmbunătăți calitatea vieții câinelui. Medicația pentru durere și suport nutrițional sunt parte din îngrijirea paliativă.
Prognostic
Prognosticul variază în funcție de stadiul cancerului la momentul diagnosticării și de răspunsul câinelui la tratament. În general, cancerul prostatic are o evoluție agresivă și poate duce la metastaze în alte organe, cum ar fi plămânii sau ficatul.
Prevenție
Deoarece cancerul prostatic este mai frecvent la câinii nesterilizați, castrarea timpurie poate reduce semnificativ riscul de apariție a acestei afecțiuni. De asemenea, monitorizarea regulată a sănătății prostatei câinilor seniori este esențială pentru depistarea timpurie a eventualelor anomalii.
