Osteosarcomul este cel mai frecvent tip de cancer osos întâlnit la câini, reprezentând peste 80% din tumorile osoase. Este o boală agresivă, care apare mai ales la rasele mari și gigante și afectează de obicei oasele lungi ale membrelor. Din păcate, pe lângă durerea severă pe care o provoacă, osteosarcomul are și tendința de a metastaza rapid, cel mai des către plămâni.
De aceea, înțelegerea simptomelor, a opțiunilor de diagnostic și a tratamentelor disponibile este esențială pentru a lua decizii rapide și informate, care pot îmbunătăți calitatea și durata vieții patrupedului.
Ce este osteosarcomul?
Osteosarcomul (OSA) este o tumoră malignă ce pornește din celulele care formează osul. Aceasta determină, în același timp, distrugerea osului sănătos și formarea unui țesut osos anormal și fragil. Astfel, structura osoasă devine slăbită, ceea ce explică atât durerea intensă, cât și riscul crescut de fracturi.
La câini, tumorile apar cel mai frecvent la nivelul oaselor lungi – cum sunt radiusul, humerusul, femurul sau tibia – dar pot fi întâlnite și în alte zone, precum mandibula, coastele sau pelvisul. Particularitatea osteosarcomului este că se comportă agresiv local, dar și sistemic, răspândindu-se rapid prin sânge către plămâni sau, mai rar, către alte oase.
Cauze și factori de risc
Cauzele exacte ale apariției osteosarcomului nu sunt pe deplin cunoscute. Totuși, s-a observat o asociere clară între această boală și talia câinelui. Rase precum Dog German, Rottweiler, Golden Retriever, Leonberger sau Scottish Deerhound sunt printre cele mai predispuse.
De asemenea, vârsta joacă un rol: osteosarcomul este întâlnit mai ales la câinii adulți sau maturi (în jur de 6–9 ani), deși nu este exclus nici la câini mai tineri de talie mare. Unele studii arată și o ușoară predominanță la masculi.
Există teorii conform cărora traumatismele osoase repetate sau fracturile anterioare ar putea contribui la apariția bolii, dar aceste legături nu sunt încă demonstrate cu certitudine.
Simptome și semne clinice
Primul semn care îi trimite pe stăpâni la veterinar este, de obicei, șchiopătura. La început poate fi discretă sau intermitentă și răspunde parțial la antiinflamatoare. Cu timpul, însă, devine persistentă și tot mai severă.
Pe lângă șchiopătură, apare o umflătură fermă și dureroasă la nivelul osului, câinele evită să își încarce greutatea pe membrul afectat, iar durerea devine tot mai greu de controlat. În unele cazuri, prima manifestare este o fractură patologică, apărută la un efort banal, din cauza fragilității osoase.
Simptomele generale – letargie, scădere în apetit și pierdere în greutate – apar mai târziu, când durerea este severă sau boala este avansată. Localizările tipice urmează o regulă cunoscută de medici: „departe de cot și aproape de genunchi”, adică distal radius, proximal humerus, distal femur și proximal tibie.
Diagnostic
Diagnosticul începe cu o evaluare clinică și o discuție detaliată despre istoricul simptomelor. Radiografiile sunt, de regulă, primul pas, pentru că evidențiază combinația tipică de distrucție și proliferare osoasă.
Pentru o imagine mai detaliată, medicul poate recomanda tomografie computerizată sau RMN, utile mai ales pentru planificarea chirurgicală. Confirmarea diagnosticului se face prin biopsie osoasă, o procedură care, deși necesită precauție, rămâne standardul de aur.
Un pas foarte important este stadializarea bolii, adică verificarea plămânilor și a altor zone unde tumora s-ar putea răspândi. În acest scop se folosesc radiografii toracice sau, și mai precis, tomografii. Analizele de sânge completează tabloul și pot aduce indicii despre prognostic: un nivel crescut de fosfatază alcalină (ALP) este adesea corelat cu evoluție mai rezervată.
Examenul radiologic a aratat modificari importante: aspect proliferativ periostal la nivelul gatului paletei iliace stangi, ceea ce poate fi sugestiv pentru osteosarcom, un tip de cancer osos; precum si eroziune semnificativa la nivelul articulatiei soldului stang.
Opțiuni de tratament
Tratamentul osteosarcomului are două direcții: controlul local al tumorii și tratamentul sistemic pentru metastaze.
Cea mai frecventă opțiune este amputația membrului afectat, care elimină sursa principală de durere și previne fracturile. Majoritatea câinilor se adaptează surprinzător de bine la viața în trei picioare, mai ales dacă nu au alte probleme articulare.
În cazuri atent selectate, se pot face operații de conservare a membrului, în care se îndepărtează doar segmentul afectat și se reconstruiește osul. Această metodă este mai complicată și presupune riscuri crescute de infecții și instabilitate.
Chimioterapia este aproape întotdeauna recomandată după chirurgie, pentru a încetini apariția metastazelor. Cele mai utilizate medicamente sunt carboplatina și doxorubicina.
Radioterapia are două roluri: fie pentru calmarea durerii, atunci când chirurgia nu este posibilă, fie ca metodă avansată, stereotactică, cu intenție curativă.
Pentru câinii la care tratamentele invazive nu sunt o opțiune, se poate opta pentru terapie paliativă. Aceasta se concentrează pe controlul durerii cu antiinflamatoare, opioide, adjuvanți precum gabapentina și, uneori, bisfosfonați intravenos, care reduc distrucția osoasă.
Prognostic și speranța de viață
Fără tratament, osteosarcomul evoluează rapid, iar speranța de viață este de doar câteva luni. Amputația singură poate oferi o supraviețuire medie de aproximativ 4–6 luni, dar adăugarea chimioterapiei crește această medie la 10–12 luni. Există cazuri în care câinii depășesc un an sau chiar mai mult, dar acestea sunt excepții.
Prognosticul depinde de mai mulți factori: localizarea tumorii (proximal humerus are o evoluție mai agresivă), prezența metastazelor la diagnostic și nivelul crescut al ALP. Chiar dacă vindecarea completă este rară, un tratament corect și un plan de îngrijire bine stabilit pot asigura luni de viață de calitate.
Cum îți poți ajuta câinele
Rolul stăpânului este esențial. Controlul durerii trebuie să fie o prioritate zilnică. Este important să respecți programul de medicație, să observi schimbările de comportament și să comunici orice modificare medicului veterinar.
La domiciliu, ajută mult adaptarea mediului: covorașe antiderapante, rampe pentru urcat și coborât, evitarea scărilor și a săriturilor. Hrana trebuie să fie gustoasă și echilibrată, pentru a menține greutatea și masa musculară. La fel de important este sprijinul emoțional: câinele are nevoie de timp de calitate, activități blânde și multă afecțiune.
Prevenție
Nu există o metodă sigură de prevenire a osteosarcomului. Fiind o boală cu o componentă genetică puternică, singura strategie practică este monitorizarea atentă a câinilor din rasele cu risc crescut. Orice șchiopătură persistentă sau umflătură dureroasă trebuie investigată rapid. Cu cât diagnosticul este pus mai devreme, cu atât cresc șansele unui tratament eficient.
Concluzie
Osteosarcomul este o boală gravă, dar nu lipsită de opțiuni. Deși vindecarea completă este rară, combinația dintre chirurgie, chimioterapie și terapii paliative poate oferi o perioadă semnificativă de viață de calitate. Colaborarea cu medicul veterinar și luarea unor decizii informate, adaptate fiecărui caz, sunt pași esențiali pentru a oferi câinelui tău sprijinul de care are nevoie.
Întrebări frecvente despre osteosarcom la câini
-
Cât de repede evoluează osteosarcomul?
Boala evoluează destul de rapid. În câteva săptămâni de la apariția primelor simptome, durerea devine severă, iar riscul de fractură osoasă este mare. De asemenea, metastazele către plămâni pot apărea devreme, uneori chiar înainte ca tumora primară să fie diagnosticată.
-
Cât timp poate trăi un câine cu osteosarcom?
Fără tratament, speranța de viață este de doar 2–4 luni. Amputația singură prelungește supraviețuirea la aproximativ 4–6 luni, iar combinația cu chimioterapie poate duce la o medie de 10–12 luni. Există și câini care depășesc un an, dar aceste cazuri sunt mai rare.
-
Se poate trăi fără amputație?
Da, există cazuri în care se evită amputația. Uneori se folosesc tehnici chirurgicale de conservare a membrului sau radioterapie stereotactică. Totuși, aceste soluții nu sunt disponibile peste tot și implică riscuri suplimentare. Dacă niciuna dintre aceste opțiuni nu este posibilă, tratamentul paliativ poate asigura controlul durerii și câteva luni de viață de calitate.
-
Câinele meu se va putea adapta după amputație?
Da, majoritatea câinilor se adaptează foarte bine la viața în trei picioare, mai ales dacă sunt sănătoși din alte puncte de vedere. Recuperarea este mai rapidă decât mulți stăpâni își imaginează, iar câinii reușesc să alerge, să se joace și să aibă o viață activă.
-
Este osteosarcomul dureros?
Da, este una dintre cele mai dureroase afecțiuni osoase. Tumora fragilizează osul și produce inflamație, ceea ce duce la durere intensă. De aceea, controlul durerii este prioritar în orice etapă a bolii, fie că se optează pentru chirurgie, chimioterapie sau tratament paliativ.
-
Care sunt costurile tratamentului?
Costurile variază mult în funcție de opțiunile alese și de țara/clinica unde este tratat câinele. O amputație cu îngrijire postoperatorie este, în general, mai accesibilă decât chirurgia conservatoare sau radioterapia. Chimioterapia implică ședințe repetate și monitorizare atentă. În schimb, tratamentul paliativ (analgezice, îngrijire la domiciliu) este mai puțin costisitor, dar nu oprește evoluția bolii.
-
Se poate preveni osteosarcomul?
Nu există metode clare de prevenire. Singura strategie eficientă este vigilența: la orice șchiopătură persistentă sau umflătură osoasă, trebuie consultat imediat medicul veterinar. Detectarea timpurie poate face diferența în alegerea unui tratament care să prelungească viața și să controleze durerea.
