O catelusa de rasa beagle, 9 ani, castrata, supraponderala dar foarte jucausa si vioaie la modul general, a fugit din curte pe urmele proprietarului plecat cu bicicleta intr-o dupa-amiaza calduroasa de vara. Alergand dupa proprietar, catelusa a cazut pe o parte si si-a pierdut constienta.
Fig.1 Imagine sugestiva cu stare de obezitate la un catel din rasa beagle, similar cu cazul descris in randurile de mai jos.
Proprietarul nu a vazut imediat ce s-a intamplat, el sesizand dupa 20 minute ca respectiva catelusa nu se mai misca. A dat fuga pana acasa sa aduca o galeata cu apa pe care a turnat-o peste pacienta, proprietarul dandu-si seama ca e posibil sa fi lesinat din cauza caldurii si a efortului fizic, dar pacienta nu si-a revenit. Catelusa a fost adusa la cabinet dupa aproximativ o ora de la momentul lesinului.
La momentul prezentarii, pacienta prezenta sindrom hipertermic cu temperatura rectala de 40.4 grade Celsius, inconstienta, respiratie accelerata, mucoasele cenusiu-albastrui. I s-a montat un cateter venos periferic fiind montata o perfuzie cu ser poli-ionic cat si tratament antiinflamator. S-a montat o masca cu concentrat de oxigen la nivelul botului. Tratamentul injectabil a constat in antihipertermic si antibiotic. S-au pus comprese reci la nivelul membrelor (nu pe cap) si ne-am pregatit pentru clisma cu apa (la o temperatura usor mai scazuta pentru a reduce socul hipertermic), dar nu a mai fost nevoie intrucat pacienta a inceput sa-si revina.
Din punct de vedere al analizelor de sange s-a constatat hemoconcentratie cu leucocitoza, transaminazele fiind marite de cel putin 3 ori fata de limita fiziologica maxima, hiperglicemie, cat si semne de afectare renala, creatinina fiind mult peste limita maxima fiziologica. Imagistic, la examenul radiologic s-a observat tractionarea inspre cranial a diafragmului datorita volumului foarte mare a continutului intra-abdominal reprezentat de masa adipoasa marcanta, stomac si tract intestinal plin de continut.
Ca si comorbiditati se pot enumera supraponderabilitate mercanta, artrita la nivelul ambilor genunchi cat si un aspect osteofitic destul de important la nivelul coloanei vertebrale. De mentionat ar mai fi ca inainte de incident, pacienta nu prezenta semne propriu-zise de boala in afara de supraponderabilitate.
Fig.2 Necesitatea montarii unui cateter venos periferic constitue unul din elementele de baza in tratarea sindromului hipertermic la caine. Sursa foto https://www.cliniciansbrief.com.
Pe parcursul urmatoarelor zile s-a observat ca desi starea generala de sanatate a inceput sa se imbunatateasca, pacienta fiind mental prezenta, cu apetit prezent desi au mai fost cateva episoade de voma, prin prisma biochimiei sanguine situatia nu a stat la fel de bine, constatandu-se o inrautatire a markerilor hepatici si renali in paralel cu aparitia si persitenta melenei si a hemoglobinuriei. Tratamentul in sine a durat 4 zile consecutiv si, desi analizele nu erau bune, s-a luat decizia intreruperii tratamentului. Prin intermediul ultimului contact telefonic avut cu proprietarii am aflat ca starea generala parea una stabila.
Desi aparent starea generala s-a stabilizat, prognosticul pe termen scurt nu poate fi decat rezervat in cel mai bun caz datorita faptului ca se cunoaste fiziopatologia sindromului hipertermic, teorie care nu este deloc incurajatoare in acest caz.
Despre sindromul hipertermic
Acest sindrom incepe sa se manifeste clinic atunci cand organismul nu mai reuseste sa disipeze caldura acumulata din procesele metabolice normale cumulata cu cea captata din mediul inconjurator. Principalul semn clinic il reprezinta temperatura rectala peste 410C combinata cu starea de inconstienta.
Factori favorizanti: supraponderabilitatea, lungimea si desimea blanii, rasele de caini cu bot scurt (bulldog, bulldog francez, mops), o personalitate agitata, lipsa aclimatizarii dupa o schimbare a mediului, un mediu ambiant cu indicele temperatura/umiditate peste 80 unitati, si nu in ultimul rand orice comorbiditate cardio-pulmonara.
Principalul mecanism prin care organismul incearca sa accelereze eliminarea caldurii din interiorul organismului in mediul ambiant este reprezentat de vasodilatatie. Acest mecanism este fiziologic cand se produce la nivel subcutanat impreuna cu accelerarea respiratiei (pacientul incepe sa gafaie), insa daca temperatura interna nu incepe sa scada, vasodilatatia incepe sa se produca si la nivelul organelor interne, sangele incepand sa se acumuleze in marile organe din cavitatea abdominala. Acest aspect este catalizatorul deteriorarii accentuate a starii pacientului, astfel incepand sa se instaureze socul sistemic, hipoxia, acidoza metabolica, accelerarea permeabilitatii peretilor venulelor si arteriolelor, ajungandu-se la rabdomioliza (degradarea celulelor musculare striate cu eliberarea in sange a multor compusi toxici), insuficienta renala acuta, tulburari grave de respiratie, coagulare vasculara diseminata si nu in ultimul rand socul septic.
Ca si rezultanta a modificarilor patologice de mai sus, la un examen clinic si paraclinic mai amanuntit pacientul va suferi de lipotimie (lesin), tahipnee (cresterea frecventei respiratorii), microhemoragii la nivelul mucoaselor (bucal, gastric, intestinal, vezicii urinare), depresie, dezorientare, trismus (miscari rapide ale gurii similare cu muscatul), opistotonus (capul este tinut pe spate), torpoare, coma. In sangele periferic se poate decela prezenta de hematii nucleate (la mamifere sunt fara nucleu), acest lucru fiind un marker pentru un prognostic grav cu privire la sansele de supravietuire pe termen scurt a pacientului.
Vis-a-vis de mijloacele de tratament disponibile in momentul de fata pentru combaterea modificarilor de mai sus, ele nu sunt foarte variate si in general disponibile imediat in orice cabinet veterinar. Problema de fond cu privire la tratament o reprezinta momentul in care ajunge pacientul in cabinet – de obicei la mai bine de o ora cand temperatura interna a pacientului a depasit 410C.
Din acel moment prea putine lucruri mai pot fi facute care sa fie de vreun real folos pacientului, acestea fiind urmatoarele: clisma cu apa de robinet, comprese cu apa rece la nivelul membrelor, montare de branula si recoltarea de sange pentru analize, administrarea sistemica de antiinflamatorii, lichide poliionice conform analizelor de sange si neaparat antibiotic. Din acest moment, daca distructiile tisulare nu sunt foarte ample, pacientul are sanse sa-si revina in mare masura, macar pentru cateva zile. De ce nu mai mult? Pentru ca e foarte probabil ca o insuficienta renala si/sau hepatica sa fie in dezvoltare, semnele clinice pentru acestea observandu-se cand nu mai exista drum de intoarcere.
