Dupa o indelungata absenta pe motive de concediu de odihna si vizitarea de noi locuri, proprietarul acestui catel s-a intors acasa sa-si gaseasca prietenul patruped scancind. De cateva ori pe zi, fie in timp ce era plimbat, fie cand statea in casa cu stapanul, catelul scancea din ce in ce mai tare, tinandu-si in aer un piciorus (o sa vedeti ca nu are importanta care).
Ca urmare a intrebarilor cheie adresate ingrijitorului catelului pe perioada absentei, proprietarul a retinut ca nenumitul ingrijitor a dat de mancare catelului multe alte lucruri care nu avea voie, inclusiv dar nelimitandu-se la sunca de Praga, muschi tiganesc, paine, chifetele, mititei, oua fierte, diverse sortimente de branzeturi, acesta din urma mergand pe premisa ca acest catel “e prea slab“. De asemenea, apetitul catelului devenit pacient a ramas neschimbat, urina normala, in schimb fecalele erau uneori moi, poate chiar si decolorate. Desi si-a reimpus autoritatea de jure asupra dietei catelului, proprietarul a constatat ca acesta nu a incetat cu scancelile. Ar mai fi util de notat ca ingrijitorul (care traieste in aceeasi curte cu domnul cu catelul) a continuat sa dea pe furis alimente de uz uman bietului catel.
Intr-un final apoteotic s-a luat decizia de a se aduce catelul la medicul veterinar pentru un consult dar mai mult pentru o constatare independenta a starii catelului.
Examenul clinic si paraclinic
La palparea superficiala a abdomenului s-a constatat contractarea musculaturii peretelui abdominal (un semn clasic pentru dureri ale sferei digestive). In rest fecale normale, temperatura rectala normala, tensiune arteriala normala, debut cataracta bilaterala (catelul cu pricina are 12 ani), usor tartru insotit de halena. In urma examenului ortopedic nu s-a gasit nimic cu semnificatie patologica. Deci, nimic anume sau specific, ca si cauza a problemei semnalate de proprietar putand fi de la orice in sus.
S-a stabilit conduita investigationala initiala, aceasta constand in recoltare de sange in vederea efectuarii hemogramei, a unui examen biochimic cat mai cuprinzator (s-au evaluat parametri renali, hepatici, pancreatici, glicemie, colesterol, proteina totala si abumina, electroliti), test 4Dx pentru a evalua prezenta a catorva boli infectioase transmise de vectori, examen radiologic abdominal cat si nu in ultimul rand, ecografie abdominala.
In urma investigatiilor enumerate mai sus, s-a constatat o valoare peste normalul fiziologic al lipazei pancreatice (un indicativ foarte folositor in stabilirea implicarii pancreatice ca posibila cauza a simtomatologiei algice abdominale), celelalte investigatii hematologice fiind in limite fiziologice.
Din punct de vedere ecografic nu s-a putut evalua pancreasul intru-cat pacientul servise o masa neadecvata cu 2-3 ore inainte de a fi adus la cabinet, dar s-a reusit observarea unei hiperecogenitati marcante a peretelui vezicii biliare (o posibila cauza a simtomatologiei curente) cat si o neomogenitate a urinii cu usoara ingrosare a peretelui vezicii urinare (datorita acestui fapt am procedat la recoltarea de urina prin sondaj uretral pentru efectuarea de sumar si sediment urinar, analize ce au indicat proteinurie cat si mulaje celulare de origine renala).
La examenul radiologic s-au constatat semne de artrita la nivel coxo-femural unilateral, ipsilateral constatandu-se si o fina subluxatie patelara. Vertebral lombar s-au observat cateva aspecte patologice cum ar fi angustie marcanta a spatiului intervertebral si ceea ce se poate interpreta ca o prolabare a unui disc intervertebral inspre lateral dreapta.
Fig. 1: doua din principalele simptome ale discomfortului abdominal – voma si diaree.
Ca urmare a rezultatelor investigatiilor de mai sus, s-a procedat la instituirea unui tratament pentru combaterea simptomatologiei dolorifice, pacientul ramanand internat pentru observatie. De mentionat ca pe perioada sederii la noi, pacientul nu a mai prezentat simtomatologia observata initial de proprietar.
In momentul cand proprietarul a reintrat in posesia catelului, la mai putin de 5 minute pacientul a inceput din nou sa planga si sa-si tina o labuta in aer.
Ca si diagnostic putem lua in considerare un episod de pancreatita acuta, artrita coxo-femurala, subluxatie patelara, suspiciune de afectiune discala vertebrala lombara, dar si o anumita instabilitate emotionala provocata de lipsa proprietarului pentru o perioada mai lunga de timp.
Cazul de mai sus este cu evolutie in curs.
Cateva considerente teoretice cu privire la sindromul de colica abdoinala la caine
Cand proprietarul observa la catelul sau una sau mai multe manifestri patologice la nivelul sferei digestive/abdominale, cum ar fi dar nelimitandu-ne la voma, diaree, melena, constipatie, inapetenta, preferinta pentru zone reci atunci cand se odihneste, atingerea usoara a abdomenului de catre proprietar se poate solda cu o reactie dureroasa aparent nefireasca sau cu un puseu de agresivitate, atunci ar fi cazul sa se apeleze la un cabient veterinar cat mai repejor. Nu recomand sa se mearga la medicul veterinar cu problema de mai sus pe finalul programului de lucru al respectivului cabinet pentru ca este posibil ca consultatia sa se faca pe fuga iar tratamentul sa fie unul doar simptomatic, iar de investigatii sa se pomeneasca doar in treacat si la un timp gramatical mai indepartat decat ar fi cazul pentru un catel cu un sindrom de colica abdominala.
Este vital, as indrazni sa fac asemenea supozitie cu privire la prognosticul pacientului, sa se efectueze un minim de investigatii imagistice (ecografie abdominala si examen radiologic al abdomenului) si hematologice (hemoleucograma si biochimie sanguina, test 4Dx) pentru ca mare parte din cauzele sindormului de colica abdominala pot fi stabilite in acest fel, reusindu-se scurtarea timpului de convalescenta secundar instituirii unui tratament tintit de prima instanta.
Daca nu se reuseste efectuarea de investigatii paraclinice iar tratamentul instituit este unul eminamente simtomatic, este o buna probabilitate ca acesta sa fie “de succes“ doar daca cauza sindromului de colica abdominala este una necomplicata, cum ar fi o crampa a musculaturii netede intestinale, o usoara contractura a musculaturii vezicii biliare, o cistita acuta in faza incipienta, un episod de voma in urma ingestiei de corpi straini de mici dimensiuni, etc., etc. Este posibil ca dupa o singura administrare a tratamentului simtomatic pacientul sa se simta mai bine, atat de bine incat proprietarul sa ia decizia unilaterala sa nu mai mai aduca pacientul la tratament. Insa zeii complicatiilor abia astepata sa faca viata complicata unui biet catel, care nu are nicio vina ca a primit porcarioare de mancare o viata in treaga si acum trage de pe urma desfraului orgiastic. De obicei vina pentru reaparitia sindromului de colica abdominala in urma unui tratament simtomatic, cade doar pe medicul veterinar curant, aspect partial adevarat.
In concluzie, cand apare sindromul de colica abdominala la caine sau pisica, nu trebuie precupetit niciun efort pentru a se sstabili cauza de fond. Viata pacientului poate depinde de asta.
Fig. 2: draga cititorule, priveste cu luare aminte la chipul catelului de mai sus si nu trece cu vederea durerea propriului tau catel.
