Jigodia este o boala foarte contagioasa, adesea fatala, care afecteaza in principal cainii tineri intre varstele de 2 si 6 luni. Sa vedem impreuna cum se manifesta si cum se poare preveni.
Continut
Ce este jigodia canina?
Maladia Carre, denumita popular Jigodie, este o boala infectioasa cauzata de virusul apartinand familiei Paramixoviridae si genului Morbillivirus care este foarte asemanatoare cu rujeola.
Din pacate, este foarte contagioasa si afecteaza in principal cateii care nu au finalizat ciclul vaccinarii si cainii adulti care nu sunt supusi vaccinarii regulate.
Puii primesc o parte din anticorpii materni prin colostru in primele zile de viata, dar acesti anticorpi nu sunt suficienti pentru a-i proteja de boala, de aceea este foarte important sa se vaccineze puii de la varsta de 8 saptamani cu rapel la fiecare 4 saptamani si sa continuati ciclul corect de vaccinare la adulti conform indicatiilor medicului dumneavoastra veterinar.
Chiar de la inceput este bine de subliniat ca, desi este un virus care se raspandeste usor printre caini, nu este transmisibil la om, totusi trebuie sa acordam o atentie sporita pentru a nu fi vehicul de contagiune pentru alte animale.
Cauzele bolii
Majoritatea cainilor sunt expusi la virus prin:
- inhalarea secretiilor respiratorii ale unui animal infectat
- contactul direct cu saliva cainelui bolnav
- contactul direct cu urina sau fecalele
Vehiculul principal este secretia nazala si oculara, care este principalul simptom al bolii. Conditiile de mediu sunt cu siguranta un alt element de luat in considerare. Daca sunt mai multi caini intr-un spatiu mic, este foarte probabil sa se creeze un focar.
Odata ce cainele sanatos intra in contact cu secretiile unui caine bolnav, virusul se instaleaza in celulele ganglionilor limfatici din gura si amigdale. In lipsa unui raspuns imun adecvat, in 4-5 zile intra in circulatie si ajunge in alte organe, precum plamani, stomac, sistemul nervos si piele.
Simptome
Principalele simptome ale bolii sunt febra, scurgerile nazale si oculare.
Celelalte simptome care pot aparea sunt:
- tusea,
- dificultati de respiratie,
- stranut,
- deshidratare,
- laringita,
- scadere in greutate,
- diaree si varsaturi,
- hipercheratoza a nasului si a tampoanelor.
Daca observati oricare dintre aceste simptome este esential sa anuntati imediat medicul veterinar care va efectua toate analizele necesare pentru a diagnostica boala.
Diagnosticul bolii nu este intotdeauna usor, deoarece testele pentru evaluarea prezentei anticorpilor specifici impotriva virusului nu sunt capabile sa distinga anticorpii produsi de vaccin fata de cei rezultati dintr-o infectie naturala.
Acesta este motivul pentru care medicul veterinar se bazeaza pe simptomele si istoricul clinic, precum si pe rezultatele unor teste de laborator (de exemplu, teste pentru identificarea antigenelor virale si/sau PCR)
In faza acuta a bolii, simptomele tind sa se agraveze si se manifesta in principal la nivelul sistemului nervos prin:
- Convulsii
- Tremuraturi musculare
- Dermatita
- Convulsii
- Mioclonie
Morbillivirusul provoaca de asemenea o scadere a globulelor albe din sange care submineaza si mai mult sistemul imunitar al cainelui. Acest lucru expune animalul la riscul de a contracta alte infectii secundare care pot complica o situatie deja instabila.
Diagnosticarea precoce este esentiala pentru a salva viata cainelui si pentru a evita daunele permanente care sunt aproape inevitabile in cazul in care boala ajunge sa atace sistemul nervos.
Cum se trateaza ?
Cum pentru toate boli canine de origine virala si infectioasa, si pentru jigodie singura arma reala de aparare este prevenirea prin vaccinare.
Odata contractata, boala nu poate fi cu adevarat vindecata, ci doar tinuta sub control prin tratamente lungi pe baza de antibiotice, infuzii pentru deshidratare si antiinflamatoare. In acest caz, sansele ca animalul sa moara merg de la 20 la 80%.
Terapia veterinara adoptata in caz de contagiune are mai multe sanse de succes daca este oportuna. In prima faza a bolii scopul este de a sprijini sistemul imunitar al cainelui si de a-l ajuta sa raspunda pozitiv la virus.
Fiind cauzata de un virus, nu exista un remediu specific care sa poata imblanzi boala. Exista doar tratamente de sustinere care pot tine sub control simptomele si infectiile secundare.
Din toate aceste motive, vaccinarea cateilor este singura sansa pe care o avem de a ne proteja animalutul de pericolele bolii. Vaccinarea cateilor si siguranta faptului ca mama nu a contractat boala in timpul gestatiei este intotdeauna cea mai buna alegere pentru a proteja sanatatea prietenilor nostri blanosi.