Continut
Ce este Leishmanioza ?
Leishmanioza animala este o infectie parazitara, deosebit de periculoasa pentru caine. Se transmite prin muscatura mustelor de nisip flebotomine si se poate manifesta cu o mare varietate de simptome clinice, mai mult sau mai putin severe, in functie de gradul de contagiune si de punctul de degenerare al bolii.
Responsabilul sau direct este parazitul Leishmania Infantum, apartinand familiei protozoarelor. Organismele care actioneaza ca un vector pentru parazit sunt FLEBOTOMII ( Phlebotomus perniciosus ): insecte minuscule care sug sange, adica care inteapa pentru a se hrani cu sange, mai mici si mai silentioase decat un tantar. Acestea afecteaza atat cainele, care este rezervorul preferat de infectie, cat si oamenii. Prin urmare, leishmanioza la caini poate fi clasificata ca zoonoza, adica ca o boala potential transmisibila de la animal la om.
Habitatul natural al acestor flebotomi este cel caracterizat de clime mediteraneene, tropicale sau subtropicale. Aceste insecte insidioase au activitate sezoniera. Se deplaseaza mai ales in timpul serilor din lunile calde, de exemplu din mai pana in octombrie.
Simptome de leishmanioza la caini
Perioada de incubatie pentru leishmanioza la caini poate varia de la cateva luni la ani. Odata ce intra in sangele cainelui, leishmanioza apare in principal intr-o forma generalizata, implicand diverse sisteme si organe. Cursul este aproape intotdeauna subacut sau cronic. In forma tipica, cunoscuta si sub numele de viscero-cutanat, tabloul simptomatologic este variat si complex. Printre manifestarile clinice la caine, pot fi observate urmatoarele simptome :
- limfadenopatii cu marirea ganglionilor limfatici explorabili, care la palpare sunt duri, mobili si in general ne-durerosi;
- leziuni ale pielii, cum ar fi dermatita, alopecie, ulceratii, onicogrifoza (unghii groase si deformate);
- leziuni oculare, care afecteaza pleoapele, conjunctiva, corneea, sclera si uvea;
- paloarea mucoaselor (mai rar, mucoasele pot capata o culoare rosu caramiziu, din cauza suferintelor hepatice si renale);
- scadere in greutate, cu sau fara pierderea poftei de mancare;
- epistaxis, adica sange care curge din nari ;
- febra ;
- letargie.
Uneori, leishmanioza la caini se poate dezvolta asimptomatic, ceea ce impiedica un diagnostic in timp util. Mai rara este forma acuta, care incepe cu o febra mare, o scadere drastica a apetitului si depresie generala. In acest din urma caz, prognosticul este aproape intotdeauna prost.
Cainii cu leishmanioza dezvolta glomerulonefrita, un proces inflamator care afecteaza rinichii, afectandu-le capacitatea de filtrare. Progresia leziunii, pe termen mediu spre lung, determina debutul insuficientei renale cronice: cea mai frecventa cauza de deces a subiectilor bolnavi.
Diagnostic
Diagnosticul este foarte complex deoarece este important sa distingem cainii infectati (adica cainii care au intrat in contact cu parazitul) de cainii bolnavi .
Nu toti cainii infectati dezvolta simptome clinice, totul depinde de tipul de raspuns pe care il are sistemul lor imunitar.
Diagnosticul se bazeaza pe descoperirea semnelor clinice si a modificarilor clinico/patologice compatibile cu boala.
Vizita clinica si examinarile generale sunt deci esentiale deoarece ne permit sa intelegem daca un caine este bolnav.
Aceasta este insotita de teste pentru cercetarea parazitului (serologie, PCR, citologie, histologie, culturi), care confirma infectia.
Terapie
Un diagnostic precoce al leishmaniozei favorizeaza eficacitatea tratamentului. Referinta de neinlocuit pentru recunoasterea bolii este medicul veterinar.
Terapia este atat specifica, adica vizeaza blocarea actiunii parazitului, prin utilizarea medicamentelor leishmanicide, cat si simptomatica, adica utila pentru controlul manifestarilor clinice asociate cu evolutia bolii.
Tratamentul, insa, nu elimina cu certitudine prezenta parazitului, motiv pentru care cainele pozitiv la leishmanioza va trebui adesea sa fie supus unor teste clinice specifice, sa monitorizeze evolutia infectiei si sa prevada noi cicluri terapeutice, daca este necesar.
Prevenirea leishmaniozei la caini
Avand in vedere dificultatea de eradicare a infectiei, care poate dura toata viata animalului, profilaxia este fundamentala. Pentru a evita contagiunea, este deci util sa se recurga la un set de strategii preventive.
Pesticidele externe sunt remediile de prima alegere in lupta impotriva leishmaniozei la caini.
Alegerea unui antiparazitar extern trebuie sa indeplineasca o serie de conditii si anume sa fie puternic repelent (efect anti-hranire si anti-atasare) si in acelasi timp sa omoare ectoparazitul inainte ca el sa se hraneasca. Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere si controlul vectorilor in mediu. De exemplu, produsele care contin piriproxifen. Prin urmare, efectul de lunga durata al deparazitarii externe cu produse care contin piriproxifen ar putea oferi un efect de distrugere a larvelor insectelor parazite, actionand asupra locurilor de reproducere a mustelor de nisip si tantarilorsi contribuind la o intarziere a recolonizarii.
Atentie: produsele cu efect repulsiv fata de flebotomi contin permetrina, substanta ce nu trebuie folosita pentru pisici, ci exclusiv la caini.
Citeste si: Ce vaccinuri se fac la caini si cand trebuie administrate
Profilaxia
Vaccinarea impotriva Leishmaniozei este pe piata de ceva timp si a demonstrat o eficacitate ridicata in domeniu.
Vaccinul poate fi inoculat de la varsta de 6 luni iar inainte de vaccinare este indicat sa se evalueze daca pacientul este sanatos si sa se efectueze un test de sange (sunt suficiente cateva picaturi) pentru a se asigura ca subiectul de vaccinat este seronegativ.
In lumina a ceea ce au aratat studiile recente, este indicat sa se vaccineze toti acei subiecti care se muta in zone endemice vara , adesea destinatie pentru vacantele de vara.
Cu toate acestea, acum se recomanda sa se ia in considerare vaccinarea chiar si la subiectii sedentari , in special la cainii care traiesc in zone cu o prezenta mai mare a mustelor de nisip ( zone peri-lacustre sau in apropierea raurilor ), deoarece s-a observat o crestere a cazurilor si in Romania.
Din acest motiv, prevenirea Leishmaniozei este o practica inclusa in planurile de sanatate ale cainelui , evaluand, din cand in cand, nevoia in functie de tipul de viata al subiectului.