Cateii de talie mica incumba o gama aparte de provocari la adresa capacitatii proprietarilor de a avea grija de ei in mod eficient. Aici ne vom referi la rasele de tip “toy“ – greutate corporala sub 7,5 kg, atitudine in general prietenoasa fata de proprietar si familia acestuia, cu speranta de viata in jur de 15 ani si peste – Bichon, Chihuahua, Poodle, Yorkshire, Pomeranian, Spitz, etc. Acestia au tendinta de a se integra foarte usor in familie, aspect care ii expune anumitor efecte negative ale unor comportamente umane aparent inofensive.
1. Tendinta de antropizare a companionului necuvantator.
A antropiza un obiect sau un animal presupune atribuirea acestora de caracteristici umane de catre o persoana. Aceste caracteristici, cel mai des intalnite ar fi: ratiune de tip uman, empatie, capacitate de comunicare verbala sau nonverbala.
Dupa un anume timp petrecut impreuna, uneori aproape de la primul contact, unii proprietari dezvolta un atasament foarte intens fata de animalutul pe care il au in grija, deseori chiar mai intens decat orice similar fata de alta persoana. Aceasta stare de fapt sentimentala din partea proprietarului poate surveni si ca urmare a interpretarii comportamentului catelului ca fiind “iubire neconditionata“.
Un puternic imbold in aceasta directie il reprezinta social media, cu pletora de influenceri care pledeaza pentru aplicarea constienta a antropizarii la animalele de companie, proces care poate fi numit si “disney-ificare“.
Foarte multi proprietari de catei pornesc pe acest drum ca urmare a unei “priviri vinovate“ a catelului, mai ales dupa ce acesta din urma “a facut o prostie/greseala“.
Desi acest trend poate duce la o mai buna ingrijire a catelului, proprietarul ignora instinctele animalice ale acestuia, conducand la dezvoltarea de comportamente distructive, obezitate cat si stress cronic.
2. Dormitul in acelasi pat cu catelul.
Desi multi posesori de catei considera acest lucru ca fiind benefic pentru ei cat si pentru caine, acest lucru, din pacate, are mai multe efecte negative decat si-ar fi putut imagina cineva.
Trebuie avut in vedere ca ciclul de somn la un caine este compus de multe episoade de alerta, ducand la un somn fragmentat pentru proprietar. Catelul isi schimba des pozitia, poate sa sforaie, sa aiba flatulenta sau sa stranute, aspecte ce pot sa trezeasca propietarul din somnu-i bine-meritat.
Matreata, firele de blana, polenul cantonat in blana animalului pot constitui factori declansatori sau de agravare a unei stari alergice la om.
Cainii pot aduce in pat o gama larga de paraziti, virusi, bacterii si fungi, iar unii din acestia pot avea potential patogen pentru om, mai ales daca nu se face regulat deparazitarea interna si externa.
Cainele, o data obisnuit cu un anumit spatiu pentru dormit, poate deveni posesiv, dezvoltand un comportament de aparare, cu consecinte dintre cele mai nefaste pentru proprietar.
Si nu in ultimul rand, un catel varstnic va intampina probleme la urcatul si coboratul in si din pat, crescand astfel riscul de accident.
3. Inconsecventa in mentinerea unui mediu de viata sanatos.
Desi pare evident ca fiind un lucru rau, omul reuseste sa esueze cu succes aproape zilnic in aceasta directie. In pofida faptului ca se cunosc care sunt cele mai multe optiuni sanatoase, omul nu reuseste in mod consecvent sa le traduca in viata de zi cu zi. Si fix acelasi lucru se intampla si in cadrul relatiei om – catel de companie.
Unul din cele mai importante aspecte ale unui stil de viata sanatos pentru un catel il constitue un comportament adecvat si social acceptabil, atat fata de proprietar cat si fata de alti oameni si animale. Aici se poate identifica cu usurinta un punct nevralgic al relatiei omului cu catelul sau. O atitudine permisiva a proprietarului fata de apucaturile patrupedului, in timp, pot predispune la aparitia de comportamente care sa fie nepermise in afara proprietatii stapanului, cum ar fi: agresivitatea neprovocata fata de oameni straini sau animale straine, latratul excesiv, incapacitatea de a merge in lesa, incapacitatea de a asculta de ordinele stapanului sau de a fi receptiv la ordinele strainilor.
Amenajarea spatiului interior ar trebui facuta tinand cont de existenta prietenului necuvantator si a nevoilor lui. Iar nevoile lui tin cont de varsta, situatie fiziologica cat si grad de inteligenta. Important ar fi ca acest mediu sa se modifice cat mai putin pe parcursul vietii catelului.
