Sindromul Wobbler la caini

Ce este Sindromul Wobbler?

Sindromul Wobbler, cunoscut și sub numele medical de instabilitate cervicală vertebrală sau spondilomielopatie cervicală caudală (CSM), este o afecțiune neurologică ce afectează măduva spinării la nivelul gâtului (coloana cervicală).

Un diferit numar de “defecte” poate cauza acelasi simptom, printre care si malformatia vertebrelor, proeminenta discului intervertebral si boala ligamentelor interspinale si fatetele articulare ale vertebrelor.

Aceasta provoacă probleme de coordonare, mers nesigur și slăbiciune, de unde vine și denumirea populară „Wobbler” („clătinat”).

Canalul spinal (denumit popular sira spinarii) este “tunelul” vertebral inauntrul caruia se afla maduva spinarii. In cazul animalelor afectate de aceasta boala, “tunelul” dintre 2 sau mai multe vertebre este micsorat pe circumferinta datorita hernierii discului vertebral sau malformatiei unei vertebre, astfel incat sira spinarii suporta presiuni. Si fiind dat faptul ca rolul maduvei spinarii este de a transmite creierului impulsurile nervoase necesare tuturor miscarilor din corpul animal si uman, prin strivirea ei si implicit a coloanei vertebrale care o “adaposteste”, se soldeaza cu urmari asupra sistemului nervos si a gandirii ori a constientizarii a tot ceea ce se petrece in afara corpului. 

Acest aspect face ca maduva spinarii sa suporte impulsuri nervoase care sunt transmise mai departe creierului, animalul reactionand contrar asteptarilor noastre.

Cauze principale

Sindromul poate fi produs de mai multe mecanisme, în funcție de vârsta și rasa câinelui:

Anomalii congenitale (genetice), mielopatie stenotica cervicala.Vertebrele de la gat au o forma patrata, de clepsidra sau triunghiulara in centru, punand presiune asupra maduvei spinarii pe masura ce trece. Maduva spinarii isi pierde forma rotunda normala in timp. – frecvente la rasele uriașe, precum:

  • Dog German
  • Mastiff Tibetan
  • Danezii
  • Ciobanesc de Berna
  • Irish Wolfhound

Degenerarea discului intervertebral sau artroza vertebrelor cervicale ,care exercita incet presiune pe baza maduvei spinarii – mai frecventă la rasele mari și medii adulte, cum ar fi:

  • Doberman
  • Pinscher
  • Labrador Retriever
  • Dalmatian
  • Rottweiler

Compresia măduvei spinării – cauzată de îngustarea canalului spinal sau de alunecarea discurilor intervertebrale.

Cainii cu aceasta forma de sindrom wobbler prezinta de obicei semne la o varsta frageda (cateva luni pana la cativa ani) si se inrautatesc incet in timp.

Simptome caracteristice

Semnele clinice sunt de obicei lente si treptate. Si asa cum am mentionat si anterior, disfunctiile neurologice sunt foarte complexe cu un tablou clinic foarte asemanator si la ora actuala sunt foarte rare cazurile in care patologiile au simptome specifice, adica un simptom principal care sa fie suficient pentru a pune diagnosticul.

Manifestările clinice variază în intensitate, dar apar de obicei progresiv:

  • Mers clătinat, nesigur („wobbling”), mai pronunțat la picioarele din spate
  • Dificultăți de menținere a echilibrului, mai ales la schimbarea direcției
  • Slăbiciune musculară
  • Reacții întârziate la comenzi motorii
  • Durere în zona gâtului (uneori câinele evită să întoarcă capul)
  • În cazuri severe – imposibilitatea de a se ridica sau de a merge

 Adesea, picioarele din spate sunt afectate mai devreme și mai sever decât cele din față.

Diagnostic

Diagnosticul Sindromului Wobbler necesită investigații imagistice detaliate:

  1. Examinare clinică neurologică – stabilirea localizării leziunii.
  2. Radiografii cervicale – pot arăta deformări osoase.
  3. Mielografie, CT sau RMN – metodele de elecție pentru vizualizarea compresiei măduvei spinării. RMN-ul oferă cea mai precisă imagine a structurii nervoase și a compresiei discale.

Tratament

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și de cauza exactă a bolii.

1. Tratament conservator (non-chirurgical):

  • Repaus și restricționarea mișcărilor bruște.
  • Medicamente antiinflamatoare (ex. corticosteroizi, AINS).
  • Suport fizic (hamuri speciale pentru mers).
  • Fizioterapie sau hidroterapie ușoară.

Este indicat la cazurile uşoare sau la pacienţii cu risc chirurgical crescut.

2. Tratament chirurgical:

  • Scopul este decompresia măduvei spinării și stabilizarea vertebrelor instabile.
  • Există mai multe tehnici chirurgicale, adaptate leziunii (ex: ventral slot, distracție și fuziune vertebrală).
  • Recuperarea poate dura câteva săptămâni sau luni, necesitând fizioterapie postoperatorie.

Prognostic

  • Favorabil dacă este depistată și tratată precoce.
  • Rezervat în cazurile cronice sau severe, unde compresia este avansată.
  • Mulți câini pot duce o viață normală cu management adecvat, chiar dacă rămâne o ușoară instabilitate la mers.

Prevenție și îngrijire

  • Evitarea traumatismelor cervicale la câinii predispuși (evita sariturile sau treptele inalte) ;
  • Menținerea unei greutăți corporale optime ;
  • Taiatul regulat al unghiilor ;
  • Bolurile cu hrana si apa la nivelul cainelui ;
  • Covoare in casa si un pat de dormit ;
  • Control regulat la medicul veterinar, mai ales la rasele cu risc genetic ;
  • Utilizarea hamului în locul zgărzii pentru a reduce presiunea asupra gâtului.

Concluzie

Sindromul Wobbler este o boală complexă, dar diagnosticată și tratată la timp, poate fi ținută sub control.Colaborarea strânsă cu medicul veterinar, fizioterapeutul și o îngrijire atentă la domiciliu sunt esențiale pentru o viață de calitate a câinelui afectat.

Lasă un comentariu