Glande perianale caini si pisici – ce sunt, cum trebuie ingrijite si ce afectiuni pot provoca

Zona perianala (cea din jurul anusului ca sa spunem asa) a cainelui este o parte anatomica foarte importanta.
Sa aflam mai in detaliu ce sunt glandele perianale, si cum sa le ingrijim conform sfaturilor medicului veterinar.

In jurul anusului cainelui, exista o multime de glande.

  • Glandele supracaudale: situate in partea superioara a anusului, sunt subdezvoltate, dar pot creste in volum daca se inflameaza.
  • Glande circumanale: care se gasesc in jurul deschiderii anale , dar care sunt localizate si in alte parti ale corpului , cum ar fi sub coada, in jurul organelor genitale, in zona inferioara a abdomenului; sunt sebacee care actioneaza sub influenta hormonilor produsi de testicule la mascul si de cortexul suprarenal la femela.
  • Saci anali: 2 saculete plasate lateral catre anus, care sunt prezentate prin doua orificii mici care reprezinta iesirea lor spre exterior.
    Secretia produsa de glande, prezenta in interiorul acestora, picura pe fecale facandu-le mirositoare, ca mijloc de comunicare cu alti caini.

La mascul glandele sunt mai dezvoltate decat la femela .

Pungile anale sunt captusite cu muschi puternici care permit lichidului sa fie expulzat chiar si la o distanta de cativa centimetri (pana la un metru), ceea ce se poate intampla mai ales in stari de stres sever sau frica.

Acest lichid este bogat în feromoni, lucru ce îi conferă în principal rolul de marker teritorial, adica animalele isi marcheaza teritoriul cu ajutorul acestei secreții . Dar ce sunt feromonii?  Sunt mediatori chimici ce se gasesc în mai multe secretii si excretii (saliva, fecale, urina, glande perianale) și au în principal rol de identificare și individualizare a fiecarui catel sau pisica.

unde sunt situate glandele perianale caini

Probleme ale glandelor perianale la caini si pisici

Problemele pe care le pot intalni cel mai frecvent sunt:

  • inflamatie
  • incapacitatea de a goli (datorita paraliziei posterioare a trunchiului)
  • tumori.

Cantitatea si calitatea secretiei produse depind de mai multi factori. Acestia includ:

  • conditii hormonale
  • factori alimentari

Hormonii catelelor, in special in functie de ciclului estral, afecteaza productia de secretie, deoarece acestea actioneaza ca principale semne ale conditiei si statutul de reproducere a subiectului de sex feminin si prezenta masculilor pe teritoriu.

Dieta incorecta, precum si intolerantele alimentare pot provoca un exces de secretie produsa de toate glandele sebacee, inclusiv de cele perianale.

In aceste situatii, glandele se umplu mai frecvent decat de obicei si, mai presus de toate, sunt incapabile sa se goleasca spontan. Daca se inflameaza si persista, starea se poate agrava.

Abcese si fistule ale glandelor perianale ale cainelui

Cand starea inflamatiei continua, se poate stabili o patologie cronica care duce la abcese si fistule perianale.

Glandele, dar mai des sacii anali, se umfla, iara aceasta inflamatie puternica se instaleaza in interiorul lor cu o proliferare bacteriana importanta, atat de mult incat provoaca abcese reale care apoi izbucnesc si se fistulizeaza, odata cu eliberarea de material purulent.

 

Cauze

Cauzele pentru care de la o simpla inflamatie poate duce la o afectiune cronica nu sunt cunoscute in totalitate .

Se pare ca, pe de o parte, poate exista o predispozitie rasiala:

  • Ciobanesc german
  • Setter irlandez
  • Border Collie
  • Collie
  • Labrador Retriever
  • Bulldog englez
  • Beagle

Daca, o conformatie anatomica care nu este perfect functionala, ar putea influenta aparitia problemei, exista si o serie de cauze care contribuie:

  • disbioza intestinala importanta care duce la contaminarea excesiva
  • traume de la corpuri straine
  • componenta autoimuna : similara cu boala Chron umana, in care starea imuna a subiectului provoaca colita datorita unui raspuns excesiv la stimulii din intestin. La acesti caini se stabileste acelasi mecanism de raspuns excesiv la stimulii cauzati de lichidul produs de glande.

Simptomele glandelor perianale inflamate

Simpla inflamatie este destul de usor de recunoscut:

  • isi linge deseori anusul
  • isi taraie fundul pe pamant
  • emite un miros de peste putred
  • uneori glandele pot fi atat de umflate incat sa fie vizibile
  • la palpare sunt dure.

In cazuri mai severe, poate prezenta durere si pierderea poftei de mancare.
In aceste situatii, este bine sa mergeti de urgenta la medicul veterinar, care va evalua necesitatea de a goli glandele si daca starea nu reapare, problema este rezolvata.

Va fi responsabilitatea medicului sa evalueze daca este necesara sau nu o reconsiderare a dietei care ar trebui sa fie imbunatatita.

Golirea continua a glandelor, insa, este considerata malpraxis, deoarece ar fi necesar sa se investigheze motivul pentru care secretia nu este expulzata spontan.

Prin urmare, nu este normal sa trebuiasca sa stoarceti glandele prea des (mai mult de o data la 3 luni)

Daca glandele cainelui dvs. sunt intotdeauna inflamate si umflate , ar putea fi vorba de cea mai grava afectiune: abcesul si fistula .
De aceea este bine sa actionam si sa punem un diagnostic mai precis cat de repede.

Cum se golesc glandele perianale ?

Daca manevra de golire se face corect, lichidul poate curge fara probleme si fara durere.

De obicei, degetele sunt asezate pe partile laterale ale anusului si stoarse.

Aveti grija insa, deoarece lichidul care iese este foarte mirositor si poate fi expulzat cu o forta mare sau poate picura pe maini.

Cu toate acestea, sfatul nostru este sa contactati medicul dumneavoastra care stie cum se face corect golirea, daca este prea frecventa si daca exista conditii patologice care trebuie luate in considerare.

Abcesul glandei perianale de caine si simptomele fistulei

Mai jos este o imagine care prezinta o fistula perianala la un ciobanesc german .

Sageata indica fistula. 

Simptomele unei fistule sau abces sunt:

  • dificultate la defecare
  • sangerare
  • pierderea lichidului purulent
  • sange in scaun (rosu aprins)
  • constipatie
  • defecatii frecvente
  • diaree
  • scaune cu mucus
  • lingerea continua
  • durere
  • coada intre picioare
  • miros neplacut
  • pierderea poftei de mancare
  • pierdere in greutate

Diagnosticul fistulei perianale

Pentru a pune diagnosticul, este necesara o vizita in care este evaluata partea anatomica. 
Cu toate acestea, palparea rectala poate necesita sedare , mai ales daca durerea este foarte severa.

Leziunile pot fi mai multe decat una, cu fisuri comunicante care trebuie identificate.

In plus, trebuie excluse urmatoarele:

  • forme fibroase care oclud rectul
  • hernii perineale.

Sacii anali pot fi normali sau afectati de fistula.

Spalare cu solutie salina sterila poate evidentia leziuni care altfel ar fi ramas ascunse.

Alte situatii care trebuie excluse sau evaluate sunt:

  • abcesul sacilor anali
  • tumori (adenoame si adenocarcinoame)
  • infectii bacteriene atipice
  • micoza .

Diagnosticul diferential trebuie facut si prin colectarea de celule pentru evaluarea prezentei sau absentei bolii tumorale.

Tratamentul pentru fistule si abcese la caini

Tratamentul pentru abcese si fistule include medicamente, dieta si igiena partiala.

Tratamentul chirurgical poate fi luat considerat doar ca ultima alternativa.

Terapia medicala poate fi sau nu eficienta si, din fericire, in ultimii ani s-au gasit noi remedii cu succes terapeutic mai important si de durata.

Utilizarea ciclosporinelor, a ketoconazolului si a altor medicamente s-a dovedit a fi utila in terapia bolii Chron umane si pare sa obtina rezultate pozitive, asociate cu imbunatatirea regimului alimentar si a conditiilor de igiena.

In combinatie, dieta care consista in cantitatea potrivita de proteine de inalta calitate (posibil o dieta privativa pentru a verifica intolerantele) si cantitatea potrivita de fibre.

Administrarea de probiotice pentru refacerea florei bacteriene intestinale s-a dovedit a fi utila si, prin urmare, foarte recomandata .

O interventie chirurgicala,  in cazul in care medical nu a dat rezultate pozitive, este deosebit de invaziva si uneori medicul va fi nevoit sa recurga la eliminarea sacilor.

Prevenirea

Prevenirea consta in gestionarea corecta a dietei cainelui.

Prevenirea obezitatii este cu siguranta la fel de importanta ca evaluarea evacuarii corecte, care ar trebui sa aiba loc fara prea mult efort.

In cele din urma, daca glandele trebuie adesea golite, luati in considerare consultarea unui medic veterinar pentru imbunatatirea dietei.

8 comentarii la „Glande perianale caini si pisici – ce sunt, cum trebuie ingrijite si ce afectiuni pot provoca”

  1. Ce medicamente pot folosii pentru tratarea zonei cu probleme unde i-au fost vidate glandele si a facut infectie?

    Răspunde
    • Buna ziua! Nu exista un interval standard, acesta se poate stabili doar dupa o consultatie clinica a pacientului. Va putem ajuta cu o programare daca sunati la receptia clinicii noastre, sa stabilim ce e mai bine pentru animalutul dvs.

      Răspunde
  2. Buna seara. Am un yorkhire are 10 ani. Si de aproape o luna face cam greu treaba mare. Inainte facea din prima iara acum se pune in poz care fac caini dar nu face nimic. Cateodata face din a2a incercare dar ceva subtire si moale. De ceva timp aproape 6-7 luni nu am mai fost sa stoarc acele glande

    Răspunde
  3. Dupa un tratament de 5zile pt glande perinale infundate mai e necesar un consult la medic?asa arata ok si s-a vindecat bine

    Răspunde
    • Oricand este binevenit in consult/reevaluare clinica, indiferent de situatie. In cazul de fata se impune un tuseu rectal si chiar ecografie locală pentru a evalua complet glandele perianale. Ideal ar fi ca reevaluarea clinica sa fie facuta de catre medicul curant.

      Răspunde

Lasă un comentariu