Defectul de sept interatrial este o anomalie cardiaca congenitala ce presupune existenta unei comunicari intre atriul stang si drept, la nivelul peretelui interatrial, ce permite circulatia sangelui intre cele doua atrii.
Cel mai frecvent, sangele este “shuntat” catre atriul drept, cauzand o “supraincarcare” a cordului drept si a vascularizatiei pulmonare, care poate duce uneori la hipertensiune pulmonara. Insa, daca presiunea pe partea dreapta este ridicata, sangele va fi impins catre cordul stang, cauzand cianoza generalizata.
Simptomatologie si tipuri:
Defectul de sept interatrial poate fi localizat in 3 locuri: in zona inferioara a septului interatrial (ostium primum defect, care este cel mai frecvent), langa fossa ovalis (ostium secundum defect), sau craniodorsal de fossa ovalis (sinus venous defect).
Semnele clinice intalnite frecvent:
- Intoleranta la efort
- Sincopa / pierderea cunostintei
- Dificultati in respiratie (dispnee)
- Tuse
- Prezenta unui murmur cardiac
- Aspect albastrui-violet al mucoaselor aparente si piele
- Acumulare de lichid in abdomen (ascita)
Pentru diagnostic este necesar un istoric medical complet al pisicutei, inclusiv momentul aparitiei si natura simptomelor. Ulterior, medicul veterinar va face un examen fizic, investigatii sangvine complete si analize de urina. In urma examenului ecografic cardiac, a radiografiilor de torace si electrocardiogramei se va putea vizualiza cordul si existenta acestui defect congenital.
Tratamentul se va adapta in funtie de gravitatea afectiunii, astfel ca daca exista prezenta insuficientei cardiace, pacientul va trebui spitalizat pana la stabilizare. Interventia chirurgicala pentru a repara acest defect presupune riscuri extrem de mari, si frecvent este extrem de costisitoare. Impreuna cu medicul veterinar, se va stabili un protocol de tratament cat mai eficient.
Prognosticul la pisicile diagnosticate cu acest defect depinde foarte mult de gradul de afectare a cordului si coexistenta altor afectiuni, desi de regula este rezervat spre grav.
