Sindromul Horner la pisica este o afectiune neurologica cauzata de afectarea sistemului nervos care deserveste regiunea oculara, in special fasciculele de tip simpatic. Sistemul nervos simpatic este acea parte a sistemului nervos care controleaza functiile autonome ale organsimului (acele functii biologice care se desfasoara inconstient, fara control voluntar din partea individului – respiratia, activitatea cardiaca, digestia, activitatea musculara iriana, etc.).
Cauzele primare ale acestui sindrom sunt: neoformatiuni la nivelul sistemului nervos central, intra si periocular; infarctizari ale vascularizatiei sistemului nervos central sau a ochilor; avulsii ale plexului nervos brahial (animalele de talie mica sunt luate in brate de proprietar prin apucarea de membrele anterioare, lezionandu-se astfel unul din plexurile brahiale); neoformatiune intratoracala care tractioneaza de filetul regional al nervului vag; inflamatii la nivelul urechii medii (cel mai frevent, desi de multe ori proprietarii nu observa din timp eventuala otita subclinica) datorita vecinatatii anatomice cu multiple fascicule nervoase ce deservesc regiunea fetei; infectii oftalmologice; traumatism cranio-cerebral; idiopatic (fara nicio cauza decelabila cu ajutorul mijloacelor de investigatii clinice si paraclinice).
Atunci cand survine un traumatism la nivelul sistemului nervos simpatic al regiunii oculare, activitatea acestui sistem scade, devenind predominanta influenta sistemului nervos parasimpatic, manifestata prin contractie pupilara, evidentierea pleoapei a 3-a, endoftalmie la nivelul ochiului afectat.
Figure 1 – Ochiul stang este afectat de sindromul Horner
Continut
Semnele sindromului Horner la pisica includ:
- modificarea aspectului regiunii oculare (ochii arata altfel decat este normal) datorita aspectului cazut al unei sau ambelor pleoape, datorita relaxarii musculaturii din jurul ochilor, cu evidentierea mucoasei conjunctivale palpebrale.
- pisica nu mai clipeste cu ochiul afectat sau actul fiziologic de clipire se produce cu o viteza mult redusa.
- anizocoria (pupilele nu au dimensiuni egale) se intalneste frecvent.
- Inrosirea pleoapei a 3-a cu evidentierea acesteia.
- Endoftalmie uni sau bilaterala, ochiul aparand “adancit“ in orbita.
Sindromul Horner in sine nu constitue o urgenta medicala, insa se recomanda aducerea pentru consult cat mai repede posibil a pacientului.
Cum se diagnostica sindromul Horner la pisica
Doar in baza unui examen clinic general cat si oftalmologic. Suplimentar se mai poate efectua RMN cranian, CT cranian, gat si torace, examen neurologic, examen cardiologic. Se va acorda o atentie deosebita pentru diagnosticul diferential cu sindromul de disautonomie felina, afectiune mult mai rara, care se manifesta si cu simptomatologie digestiva si urinara. In principiu nu este nevoie ca proprietarul pacientului sa apeleze la un specialist, este suficient ca medicul de caz sa fie familiar cu acest sindrom, intrucat tratamentul in sine este tintit pe combaterea simptomelor clinice.
Cum se trateaza sindromul Horner la pisica
in primul rand se procedeaza la instituirea unui tratament de sustinere, preferabil intravenos, care va contine lichide poliionice, glucoza, vitamine din complexul B, iar injectabil se pot administra antiinflamatorii steroidiene. Topic, la nivel oftalmic se pot administra picaturi cu rol de umectare si lubrifiere a globului ocular pentru a preveni aparitia unui ulcer corneean. Sunt situatii in care nu este necesar sa se intervina terapeutic, vindecare decurgand spontan. Daca cauza manifestarii clinice a sindromului Horner este una de tip cronic, incurabil (tumoral), vindecarea este posibil sa nu survina, chiar daca se institue o terapie simtomatica, datorita persistentei cauzei primare.
Ce complicatii pot aparea pe parcursul manifestarii sindromului Horner
- dispnee/tahipnee (numar de respiratii pe minut mult mai mare decat normalul fiziologic – la pisica fiind de 15-30 respiratii/minut);
- lipotimie (lesin);
- anemie circulatorie datorita sechestrarii hematiilor la nivel splenic;
- sindrom febril;
- manifestari epileptiforme (crize nervoase similare unui episod epileptic fara a avea ca si cauza un sindrom epileptic propriu-zis);
- fracturi osoase cauzate de un posibil episod de dezechilibru al ortostatismului secundar instalarii bruste a simtomatologiei sindromului Horner.
