Colapsul traheal la caini – ce este, cum se manifesta si cum se trateaza

Colapsul traheal este o boala cronica, progresiva si ireversibila care afecteaza traheea cainelui. 

Traheea este portiunea sistemului respirator care leaga caile aeriene superioare (cavitatea nazala, rino-faringe si laringe) cu cele inferioare din interiorul plamanilor (bronhiile principale si secundare, bronhiole si alveole).

Traheea are o forma tubulara si este alcatuita dintr-o serie de structuri de cartilaj elastic in forma de C (cu partea deschisa a C-ului indreptata in sus), numite inele traheale, acoperite dorsal de o membrana elastica.

Aceasta structura ii confera rigiditate, rezistenta si o anumita flexibilitate care permit trecerea aerului inspre si dinspre plamani in timpul fazelor de respiratie si activitate fizica. Intern, traheea este captusita cu un strat de celule dotate cu cili care permit expulzarea impuritatilor din tractul respirator inferior.

Daca inelele traheale isi pierd forma si rigiditatea normala, acestea tind sa se slabeasca si sa devina mai plate (colapsul traheal) provocand o obstructie dinamica reala a fluxului de aer. Aceasta deformare se poate manifesta sub forme mai mult sau mai putin severe si poate fi asociata sau nu cu alterarea concomitenta a bronhiilor principale (Foto 1).

stadii-ale-colapsului-traheal-la-caini

Foto 1. – Clasificarea diferitelor grade de colaps traheal la caini pe baza procentului de reducere a calibrului intern.

Ce cauzeaza colapsul traheal la caini?

In cele mai multe cazuri, colapsul traheal se datoreaza unei alterari cronice si progresive in timp a inelelor traheale care isi pierd elasticitatea, aplatindu-se pe ele insele si obstructionand lumenul (cavitatea interna a traheei). Aceasta forma de colaps traheal afecteaza cainii de varsta mijlocie.

Mai rar, colapsul traheal este cauzat de o malformatie congenitala a inelelor traheale care apar deformate si mai putin elastice cu o scadere in consecinta a calibrului intern al traheei. Aceasta forma apare la o varsta frageda. 

Cauza exacta a patologiei este necunoscuta. Cu toate acestea, exista mai multi factori raportati ca predispozanti cum ar fi:

  • Predispozitie genetica (a rasei) : Colapsul traheal este raportat aproape exclusiv la rasele mici sau toy. Deosebit de predispusi sunt Yorkshire Terrier, Pomeranian, Chihuahua, Pudel si Maltez. 
  • Obezitatea
  • Patologii cardiace
  • Boli ale cavitatii bucale
  • Inhalarea de substante iritante
  • Infectii ale tractului respirator

Care sunt simptomele tipice ?

Simptomele variaza in functie de severitatea bolii si de prezenta complicatiilor sau bolilor concomitente (cum ar fi bolile cardiace cronice sau bronsice).

Cel mai frecvent semn clinic este tusea. Acesta din urma este uscata, profunda (“ca de rata”) si adesea paroxistica (in atacurile violente).

Tusea se agraveaza de obicei cu entuziasm, stres, exercitii fizice sau caldura. In cele mai severe forme de colaps traheal, cainii afectati pot prezenta intoleranta la efort si dificultati bruste de respiratie.  

Care sunt complicatiile acestei patologii?

In cazuri severe sau neglijate, poate duce la insuficienta respiratorie cu cianoza, hipertensiune pulmonara cu sincopa (lesin) si insuficienta cardiaca dreapta. Daca nu sunt recunoscute si tratate prompt, aceste complicatii pot deveni fatale. 

Cum este diagnosticat colapsul traheal la caini?

Colapsul traheal este o patologie degenerativa progresiva, o consultatie de specialitate urmata de investigatii instrumentale precum radiografia toracica, endoscopia si fluoroscopia sunt esentiale nu doar pentru diagnostic, ci si pentru stadializarea corecta necesara implementarii celei mai bune proceduri terapeutice. 

Diagnosticul definitiv prevede demonstrarea aplatizarii inelelor traheale, determinarea severitatii (procent de colaps), localizarea acesteia la un tract sau la intreaga trahee (colaps segmentar vs difuz) si dependenta sau nu de fazele respiratorii (colaps dinamic vs colaps static).

Investigatiile diagnostice pe care medicul veterinar le poate solicita sunt radiografia, endoscopia si fluoroscopia (Foto 2).

radiografie-colpas-traheal-la-caini

Foto 2. – Radiografie laterala toracica la un caine Pinscher de 5 ani cu colaps traheal cervical de gradul IV si colaps intratoracic de gradul II (sageata rosie). Observati ingustarea severa a calibrului traheal care in conditii normale ar trebui sa apara ca un tub radiotransparent omogen (adica negru din cauza prezentei aerului).

Dintre aceste proceduri de diagnostic, endoscopia cailor aeriene reprezinta cea mai completa examinare deoarece permite evaluarea gradului de colaps traheal (daca este implicat difuz sau doar o parte), severitatea (inteleasa ca procent de ingustare a lumenului traheal) si tipul colapsului. (Foto 3).

De asemenea, endoscopia face posibila identificarea patologiilor adesea concomitente ale tractului respirator inferior, cum ar fi bronhopatiile cronice, colapsul bronsic si broncomalacia. 

endoscopie-colaps-traheal

Foto 3 si pe coperta – Vedere endoscopica a traheei cervicale la un caine Chihuahua de 12 ani cu colaps traheal sever (gradul IV) al coloanei cervicale. Peretii lumenului traheal se prabusesc pana la atingere, creand o obstructie grava a fluxului de aer.

Cum se trateaza?

Terapia pe care medicul veterinar o poate prescrie va depinde de gradul si tipul colapsului si de prezenta sau absenta patologiilor si complicatiilor concomitente.

Adesea, este o terapie multimodala care include atat reducerea sau eliminarea factorilor predispozanti, cat si terapia medicamentoasa (antiinflamatoare, antitusive si tranchilizante). In cele mai grave cazuri, medicul veterinar poate recomanda aplicarea unui stent (retractor) in interiorul traheei (Foto 4).

stent-colpas-traheal-la-caini

Foto 4 – Radiografie laterala a aceluiasi caine din foto 2 dupa aplicarea unui stent endotraheal (sageti rosii) in caile cervicale si toracice. Trebuie remarcat faptul ca, datorita stentului, se obtine revenirea la un calibru normal al lumenului endotraheal.

Colapsul traheal este o boala progresiva a carei terapie urmareste controlul simptomelor clinice si evitarea sau intarzierea oricaror complicatii pentru a permite o buna calitate a vietii prietenului nostru iubit.

Lasă un comentariu