Fibroza pulmonara idiopatica este o afectiune cu frecventa din ce in ce mai crescuta la caini. Cainii din rasa Westie si alti terrieri sunt cel mai des afectati, desi aceasta boala poate aparea si la alte rase.
Fibroza pulmonara apartine unui grup de boli numite boli pulmonare interstitiale, un termen general pentru partea specifica afectata de la nivelul plamanilor.
Fibroza este un tesut cicatriceal si in fibroza pulmonara tesutul pulmonar normal este inlocuit de tesut cicatriceal, astfel incat capacitatea pulmonara normala este mult redusa. Cauza acestui mecanism este inca neclara, dar se considera ca este vorba de o vindecare inadecvata a tesutului pulmonar ca urmare a unei afectiuni de la acest nivel. Provocarea consta in recunoasterea fibrozei pulmonare atunci cand se afla intr-un stadiu incipient, atunci cand inca mai exista potentialul de a opri sau incetini evolutia bolii. La om se transmite in familie, si cu siguranta si la caine este suspectata o componenta genetica. Asemenarile in fibroza pulmonara de la om si caine sunt interesante, intrucat dezvoltarea terapiilor benefice ar putea fi aplicata la ambele specii.
Semne clinice
In fibroza pulmonara includ: intoleranta la efort, rata respiratorie crescuta si dificultati in respiratie. Cainii afectati sunt suspectati initial ca avand fie insuficienta cardiaca congestiva, fie pneumonie, iar fibroza pulmonara este depistata abia dupa ce tratamentul initiat pentru afectiunile suspectate, nu da rezultate.
A- caine sanatos; B – fibroza pulmonara idiopatica
Diagnosticul fibrozei pulmonare la caine
Impune un anumit grad de suspiciune. Semnele clinice initiale sunt de multe ori subtile si pot fi atribuite inaintarii in varsta, nu apreciate ca fiind anormale. Examinarea fizica detecteaza sunete de “crepitatii” pulmonare la ascultatia plamanilor, precum si dificultati in respiratie si respiratie rapida. Pacientii pot prezenta si un murmur cardiac. Radiografiile de torace arata de regula un pattern pulmonar interstitial sever, fara semne de infectie sau insuficienta cardiaca. Bronista cronica este o alta consideratie la acesti caini, desi cainii cu bronista cronica prezinta de regula o tuse pronuntata. Alte teste de diagnostic pot include bronhoscopie si examen citologic, sau CT de torace. Bronhoscopia este de mare ajutor pentru a exclude bronista cronica. CT de torace este un test foarte utilizat la om, si in prezent inca se discuta utilitatea lui la caine.
Pana in prezent, terapia incercata nu are rezultate foarte bune, desi unii caini par sa se stabilizeze pentru o perioada cu tratamentul cu prednisolon, precum si cu tratamentul pentru alte afectiuni (sindromul Cushing). Frecvent, cainii dezvolta si o hipertensiune pulmonara, care este o presiune sangvina crescuta la nivel pulmonar, data de tesutul cicatriceal. Acesti caini pot fi tratati cu sildenafil (Viagra) pentru a scadea tensiunea sangvina pulmonara. Exista un numar de terapii experimentale in lucru la om care ar putea fi aplicate in viitor si la caini.
Rata de supravietuire medie dupa diagnosticul cu aceasta boala este de aproximativ un an, dar unii caini traiesc mult peste aceasta medie, pe cand altii cu insuficiente respiratorie severa, traiesc mult mai putin.
