Astazi vorbim despre o problema foarte frecventa: otita la caini si pisici, care afecteaza orice rasa, sex sau varsta. Sa aflam care sunt simptomele tipice ale acestei patologii, cauzele declansatoare si terapiile necesare.
Continut
Cum apare otita la caini sau pisici?
Otita este o problema la fel de obisnuita pe cat de enervanta, si poate provoca o suferinta considerabila animalului nostru de companie.
Majoritatea cazurilor de otita canina sau felina, apar ca otita externa, care este o inflamatie a structurilor urechii in afara membranei timpanice. Otita externa poate afecta una sau ambele urechi si prezinta dureri de intensitate variabila.
De obicei, cainele cu otita prezinta reticenta in manipularea urechii (atentie la muscaturi!), agitare frecventa si rotatie laterala a capului. In cazurile severe, durerea extinsa in articulatia temporomandibulara poate provoca dificultati de mestecat si deschiderea gurii. Pot fi prezente, de asemenea, roseata si zgarieturi in zona urechii, precum si descarcarea de substante urat mirositoare.
Uneori, o otita poate fi identificata cu usurinta cu o simpla privire la partea exterioara a auriculei, care este rosie si inflamata (dar nu intotdeauna). Daca exista o infectie concomitenta, poate aparea material maro inchis sau poate fi detectat un miros neplacut.
Care sunt cauzele otitei?
Otita este o patologie cu o natura complexa, a carei origine se gaseste adesea intr-un set de cauze.
Printre cauzele principale ale otitei se numara bolile de piele (in primul rand dermatita atopica, dar si inflamatia prin contactul cu iritantii si alergiile alimentare) si parazitii (acarienii) urechilor. Cauzele mai putin frecvente sunt reprezentate si de corpuri straine – de obicei la rase cu par lung si urechi pendulante – si de anomalii anatomice congenitale si dobandite ale canalului urechii.
Citeste si: Alergiile cainilor si a piscilor – simptome si tratament
Toti factorii de mai sus sunt capabili sa provoace singuri inflamatia urechii externe. In plus, sunt capabili sa faciliteze replicarea populatiilor bacteriene (coci, Pseudomonas si Proteus printre altele) si fungice (Malassezia) care se gasesc frecvent in urechile animalelor sanatoase, dar sunt capabile sa exercite o actiune patogena si complicata in caz de inmultire.
Ar trebui sa se acorde o atentie deosebita unor factori care – desi nu sunt cauza otitei – determina conditii favorabile aparitiei acesteia : rase cu urechi pendulante si cu multe fire de par in interiorul canalului urechii, rase mai supuse unor probleme dermatologice si subiecti care petrec mult timp in apa, toti sunt predispusi la aparitia infectiilor urechii mai frecvent.
In caz de otita este necesar sa mergeti la veterinar! NU INCERCATI SOLUTII HOME MADE!
Datorita otoscopului, medicul veterinar va putea vedea intregul canal al urechii pana la timpan! In acelasi timp, va fi capabil sa indeparteze corpurile straine, daca este prezent, sa faca un tampon si sa curate urechile mergand mai adanc, fara a face daune!
IMPORTANT: nu folositi betisoare pentru urechi… ati putea face daune!
O abordare de diagnostic corecta in timp util este esentiala pentru a asigura o recuperare satisfacatoare a pacientului.
Episoadele persistente si recurente de inflamatie pot favoriza cronicizarea problemei si pot reduce considerabil sansele de succes terapeutic.
In plus, procesele inflamatorii deosebit de intense sau persistente pot duce la ruperea membranei timpanice , cu extinderea procesului la portiunile mai interioare ale urechii: implicarea structurilor nervoase situate in interiorul urechii medii poate provoca manifestari neurologice, cum ar fi paralizia faciala si sindromul Horner, in timp ce inflamatia urechii interne poate duce la un sindrom vestibular caracterizat prin rotirea capului, tulburari de echilibru si greata .
Consultatia la clinica veterinara asociata cu evaluarea urechii prin observarea otoscopica si analiza microscopica a probelor de ceara , permite investigarea cauzelor care stau la baza inflamatiei, amploarea procesului si aplicarea planului terapeutic cel mai potrivit.
Alegerea unei terapii adecvate reprezinta un factor primar in evitarea persistentei problemei. Aplicarea produselor otologice neadecvate problemei, la doze si frecvente inadecvate poate provoca fenomene de rezistenta la antibiotice si iritatii ale canalului urechii.
Cate tipuri de otite exista?
La fel ca la om, infectiile urechii la caini si pisici sunt, de asemenea, clasificate in trei forme distincte: otita externa, otita medie si otita interna, in functie de partea urechii pe care o afecteaza.
Deoarece urechea externa si cea medie sunt mai responsabile pentru transmiterea sunetelor, o otita a acestor parti poate provoca o surditate temporara.
Urechea interna, pe de alta parte, este responsabila nu numai pentru transmiterea sunetului, ci si pentru echilibru, si acesta este motivul pentru care afectiunile urechii interne provoaca pierderea echilibrului si modificarea perceptiei in mediu.
Care este terapia?
Depinde de severitatea si stadiul in care a ajuns.
In marea majoritate a cazurilor, otita este o afectiune care poate fi tratata cu usurinta, dar este necesar sa nu neglijam primele simptome, iar tratamentul este cu atat mai eficient cu cat este mai oportun.
In cazul inflamatiilor simple puteti interveni cu produse (lotiune sau picaturi) cu care sa curatati urechea externa folosind un servetel sau un tampon de bumbac, avand intotdeauna grija sa nu intrati prea departe.
Veterinarul dvs. va va prescrie aceste lotiuni si va va da indicatii la modul de folosire.
In functie de tipul de otita medicul veterinar va va prescrie si un antibacterian, un antifungic sau un pesticid. Deseori va trebui sa combinati picaturile cu un calmant pentru a calma durerea si a face inflamatia sa dispara.
In cazul deteriorarii timpanului si a otitei cronice, utilizarea unui antibiotic este esentiala. Tratamentul dureaza de obicei 10-15 zile si trebuie finalizat chiar daca simptomele dispar prematur pentru a evita reaparitia tulburarii.
In cazul tratamentelor care nu ofera imbunatatiri, medicul veterinar va analiza ceara pentru a intelege cauzele si a identifica terapia potrivita.
In cazul in care terapia cu antibiotice pare sa nu aiba efect, este necesar sa se consulte din nou medicul veterinar in cautarea celui mai eficient antibiotic, a carui alegere poate varia in functie de microorganismul responsabil de infectie
