Continut
Ce este pancreatita felina?
Pancreasul este un organ abdominal situat in apropierea intestinului subtire care, din punct de vedere functional, este format din doua parti: una endocrina si una exocrina.
Partea endocrina este formata din celule speciale organizate “in mici insule” (asa-numitele celule Langherans) care produc o serie de hormoni eliberati in circulatie pentru a influenta activitatea diferitelor organe. Dintre acesti hormoni se remarca insulina, hormonul responsabil cu controlul nivelului de glucoza din sange.
Citeste si: Diabetul la pisici – simptome, terapie si dieta
Partea exocrina a pancreasului (cea afectata de pancreatita) este formata in schimb din celule epiteliale organizate in acini a caror functie principala este de a sintetiza si elibera in intestinul subtire diverse substante numite enzime, prin care se produce digestia principalelor macronutrienti, carbohidrati, lipide si proteine.
In pancreatita felina, pancreasul exocrin este infiltrat de celule ale sistemului imunitar de diferite tipuri (neutrofile, limfocite si plasmocite). Aceasta implica deteriorarea celulelor epiteliale cu pierderea enzimelor digestive din pancreasul insusi, cu leziuni tisulare consecutive care se pot extinde la organele adiacente (intestin, ficat si tractul biliar) precum si la grasimea abdominala.
Cate tipuri de pancreatita exista la pisici?
Pancreatita felina este impartita in acuta si cronica. Aceasta din urma este de departe cea mai frecventa.
Distinctia dintre forma acuta si cronica a bolii din punct de vedere clinic, de laborator si diagnostic, nu este intotdeauna usoara intrucat cele doua forme pot fi perfect superpozabile. In aceste cazuri, distinctia poate fi facuta numai cu ajutorul examinarii histologice a biopsiilor pancreatice si cu demonstrarea sau nu a constatarilor tipice inflamatiei cronice. Acestea fiind spuse, formele acute severe sunt usor de recunoscut prin debutul rapid si severitatea tabloului clinic in comparatie cu debutul mai lent si mai subtil al pancreatitei cronice.
Cauzele
Cauza exacta a pancreatitei este necunoscuta. Nu au fost raportate predispozitii de rasa, sex sau varsta la pisici. In 95% din cazuri, nu este identificat un factor declansator pentru care patologia este definita ca fiind idiopatica.
In cazul pancreatitei cronice se suspecteaza o disfunctie a sistemului imunitar cu un rol jucat de flora bacteriana intestinala capabila sa colonizeze pancreasul si sa stimuleze un raspuns al sistemului imunitar.
In cazul pancreatitei acute exista o activare precoce a enzimelor pancreatice inca in tesutul pancreatic, rezultand leziuni tisulare si retragerea celulelor inflamatorii.
Unii factori care au fost propusi ca potential predispozanti la pancreatita acuta sunt:
- Diete bogate in grasimi. S-a observat in unele cazuri ca exista o incidenta mai mare a pancreatitei la pisicile supraponderale sau la pisicile hranite cu diete cu un continut ridicat de grasimi.
- Infectii cauzate de protozoare (Toxoplasma gondii) sau virusi ( parvovirus felin, coronavirus, herpesvirus si calicivirus ).
- Anestezie generala prelungita cu scaderea tensiunii arteriale si afectarea ischemica a pancreasului.
- Trauma
- Manipularea chirurgicala a pancreasului sau duodenului (anexa la pancreas)
Care sunt simptomele clinice ale pancreatitei la pisici?
Semnele clinice raportate in pancreatita felina sunt mai degraba nespecifice si pot fi prezente atat in formele acute, cat si in cele cronice ale bolii. Intervalul simptomatic va depinde de durata si severitatea bolii, de prezenta patologiilor concomitente (de exemplu ale ficatului, cailor biliare si intestinului) si de prezenta complicatiilor (de exemplu sindromul de lipidoza hepatica).
Simptomele cel mai frecvent raportate de proprietar includ:
- anorexie mai mult sau mai putin prelungita (forma acuta si cronica)
- letargie (forma acuta)
- simptome gastrointestinale cum ar fi greata, hipersalivatie, varsaturi, diaree (forma acuta si cronica)
- pierdere in greutate (forma cronica)
Constatarile examenului fizic la pisicile cu pancreatita vor depinde din nou de durata si severitatea bolii, si/sau de complicatii.
Posibilele constatari includ:
- depresie /letargie (forma acuta > cronica)
- stare precara a corpului (forma cronica)
- deshidratare (forma acuta si cronica)
- febra (forma acuta)
- icter (ingalbenirea sclerei si a membranelor mucoase, forma acuta)
- dureri abdominale (forma acuta)
Cum este diagnosticata pancreatita la pisici?
Diagnosticul definitiv al pancreatitei feline si distinctia dintre forma acuta si cea cronica se poate face doar prin examenul histologic al biopsiilor pancreasului recoltate pe cale laparoscopica sau chirurgicala.
Prezenta necrozei tisulare (forma acuta) sau a fibrozei cu pierdere tisulara (forma cronica) si gradul si tipul de infiltrat inflamator (neutrofil in forma acuta dar limfocitara si plasmocitar in forma cronica) permit diagnosticul definitiv.
Cu toate acestea, avand in vedere caracterul invaziv relativ al procedurii, conditiile clinice adesea instabile ale pisicilor afectate (forma acuta) si datorita prezentei formelor subclinice sau paucisimptomatice, examenul histologic este rar efectuat.
In acest caz diagnosticul va ramane cu un grad variabil de fiabilitate iar medicul veterinar se va putea baza pe integrarea simptomelor clinice, examenului fizic, analizelor de laborator (de baza si specifice) si ecografiei abdominale.
- Teste de laborator de baza. Simptomele pancreatitei sunt nespecifice si comune diferitelor patologii, astfel nu permit stabilirea unui diagnostic prezumtiv. Rolul acestor teste este in principal de a evalua severitatea tabloului clinic, prezenta patologiilor concomitente si/sau prezenta oricaror factori de prognostic negativ. Posibilele constatari, in special in forma acuta de pancreatita, includ anemie, scaderea sau cresterea numarului de globule albe, scaderea glucozei, scaderea electrolitilor precum sodiu, potasiu si calciu, cresterea valorilor hepatice si bilirubinei, aceasta din urma indicand o posibila obstructie a cailor biliare.
- Teste specifice de inflamatie pancreatica. Aceste teste includ lipaza pancreatica specifica si lipaza DGGR care servesc ca un marker indirect al inflamatiei pancreatice. Atunci cand pancreasul este inflamat sau deteriorat, veziculele care contin enzime pancreatice (inclusiv lipaza) se sparg si continutul lor este reabsorbit in fluxul sanguin, permitand masurarea acestora.
Ecografia abdominala este modalitatea imagistica pentru diagnosticul prezumtiv de pancreatita si este superioara radiografiei (Figura 1).
Examenul cu ultrasunete face posibila evaluarea nu numai a pancreasului, ci si a organelor adesea implicate in procese patologice in cursul pancreatitei, cum ar fi ficatul, tractul biliar si intestinul.
In plus, daca este efectuata de operatori experti, este posibil sa se distinga forma acuta de cea cronica.
Ecografiile permit recoltarea de probe celulare ale pancreasului (prin introducerea acului) care apoi sunt supuse examenului citologic cu posibilitatea de a ajunge la un diagnostic mai precis.
FIGURA 1 -Radiografia abdominala a unei pisici cu pancreatită acuta severa. Putem observa pierderea de detaliu in regiunea pancreasului (sageata) cauzata de reactivitatea grasimii si a tesutului din jurul pancreasului.
In pancreatita cronica, pancreasul este mic, fibrozat si poate prezenta dilatarea ductului pancreatic.
In pancreatita acuta, pancreasul pare marit, umflat, iar tesuturile si grasimea din jur sunt reactive. In plus, se poate observa lichidul abdominal liber, gasit din cauza inflamatiei (Figura 2).
FIGURA 2 – Imagine cu ultrasunete a pancreatitei acute la pisica. Exista reactivitate a grasimii din jurul pancreasului (sageata galbena). Acesta din urma apare marit și edematos (sageata rosie).
Tratament
Medicul veterinar va prescrie o serie de terapii farmacologice pentru a-i imbunatati starea de sanatate, precum si o dieta saraca in proteine, numeroase lichide si analgezice pentru tratamentul durerii.
In cazuri severe sau cronice, spitalizarea pisicii pentru cateva zile sau saptamani va fi necesara pentru un tratament intensiv.
Care este prognosticul pancreatitei la pisici?
Prognosticul in cursul pancreatitei feline va depinde de diversi factori precum forma, severitate, prezenta patologiilor concomitente si/sau complicatii.
Acestea din urma sunt mai frecvente in pancreatita acuta severa si includ tulburari de coagulare cu sangerare spontana, sepsis, insuficienta hepatica asociata cu lipidoza hepatica, afectare acuta a mai multor organe (rinichi, ficat, plamani), obstructie biliara si debutul diabetului zaharat..
In cazurile cele mai grave, prognosticul este protejat, iar riscul de mortalitate este mare (pana la 40%).
Pisicile cu pancreatita acuta usoara pana la moderata sau cronica au un prognostic mai bun cu un risc scazut de mortalitate. Complicatiile pancreatitei cronice includ malnutritia si pierderea progresiva a functiei pancreatice exocrine (insuficienta pancreatica exocrina, EPI), cea din urma fiind subestimata si, in consecinta, subdiagnosticata.