Maladia von Willebrand (vWD) este o afectiune ereditara care afecteaza coagularea sangelui la caini, la fel cum se intampla la oameni.
Aceasta boala poate fi foarte periculoasa, deoarece cainii afectati au probleme de coagulare a sangelui si pot fi susceptibili la sangerari prelungite sau excesive. In acest articol, vom discuta simptomele, diagnosticul si tratamentul pentru maladia von Willebrand la caini.
Continut
Ce este Maladia von Willebrand
Boala Von Willebrand, denumita uneori vWD, este cea mai frecventa tulburare de sange mostenita la caini si oameni si este cauzata de o deficienta a unei proteine necesare pentru coagularea sangelui.
Aceasta proteina se numeste factor von Willebrand (vWF) si este necesara pentru a permite trombocilor de sange sa se lipeasca si sa sigileze vasele de sange sparte.
Maladia von Willebrand la caini este cauzata de o deficienta sau o disfunctie a factorului von Willebrand, fapt ce afecteaza normala coagulare a sangelui.
Exista trei tipuri principale de vWD la caini, fiecare cu o cauza diferita.
- tipul 1 este cel mai comun si este cauzat de o deficienta a factorului vWF.
- tipul 2 este cauzat de o disfunctie a factorului vWF.
- tipul 3 este o forma rara, dar grava, cauzata de o absenta completa a factorului vWF.
Daca este lasata netratata, boala poate duce la sangerare excesiva si chiar la moarte.
Afectiunea apare la multe rase de caini, dar este mai frecventa la unele rase si mai grava la altele.
Cele mai predispuse rase sunt Golden Retriever, Rottweiler, Ciobanesc German, Pudel, German Shorthaired Pointers, Dobermann Pinscher, Shetland Sheepdog, Mini Schnauzer, Chesapeake Bay Retriever si Scottish Terrier.
Daca banuiti ca cainele dumneavoastra poate suferi de boala von Willebrand, consultati imediat medicul veterinar. El va putea sa puna un diagnostic corect, si sa va sfatuisca despre tratamentul adecvat.
Cauzele bolii Von Willebrand
Boala Von Willebrand este o tulburare genetica mostenita.
Au fost raportate cazuri la peste 50 de rase de caini, desi boala apare cel mai frecvent la Dobermann Pinscher.
Intr-un studiu, peste 70% dintre dobermanii sunt purtatori de boala, desi majoritatea nu prezentau simptome.
Desi aceasta este rasa cel mai des afectata, de obicei au cea mai usoara forma a bolii.
Chesapeake Bay Retrievers si Scottish Terrieri sunt cel mai adesea afectati de forma severa a afectiunii.
Importanta testarii genetice parentale ne permite sa gasim trei clasificari ale vWD pe baza concentratiei si naturii factorului von Willebrand din plasma.
Boala Von Willebrand de tip 1 (vWD1) este mostenita ca o tulburare autosomal recesiva.
Aceasta inseamna ca persoanele care poarta o copie a mutatiei vWD pot avea o scadere a cantitatii de vWF plasmatic, dar probabil ca nu sunt simptomatice.
In schimb, o imperechere (purtator x purtator) va produce probabil descendenti afectati.
Testul ADN al bolii von Willebrand este o modalitate precisa si rentabila de a evita cateii afectati de vWD.
Prin testarea genetica se pot obtine 3 genotipuri posibile pentru boala:
- Clar– sanatos (cei care au 2 copii ale alelei normale si par a fi normali)
- Purtator– purtator (cei care au 1 copie a alelei normale si 1 copie a mutatiei vWD, dar par a fi normali)
- Afectat– afectat (cei care au 2 copii ale mutatiei vWD si sunt expusi riscului de a prezenta sangerari).
Simptomele bolii Von Willebrand
Majoritatea cainilor cu aceasta afectiune nu prezinta simptome sau prezinta simptome usoare care dispar de obicei odata cu varsta.
Unii caini traiesc ani de zile fara ca afectiunea sa fie descoperita, pana in momentul cand sunt operati sau se ranesc.
Totusi, in cele mai severe cazuri simptomele incep sa apara cand cainii au un an.
Cateva simptome mai frecvente:
- sangerare spontana de la gingii sau gura
- sangerare nazala spontana
- sangerare excesiva din vagin in timpul ciclurilor de caldura
- sangerare gastrointestinala (vizibila prin scaune cu sange sau negru, gudron)
- sangerare in vezica
- vanatai ale pielii care se formeaza usor
- sangerare excesiva in timpul procedurilor chirurgicale, cum ar fi sterilizarea
- sangerare prelungita din rani mici
- sangerare prelungita dupa pierderea dintilor de lapte
- sangerare excesiva la taierea unghiilor
- anemie
Tratament si ingrijire
Nu exista un remediu pentru boala von Willebrand la caini, dar afectiunea poate fi gestionata prin evitarea loviturilor si vanatailor.
Scopul tratamentului este de a controla sangerarea spontana si de a reduce frecventa episoadelor de sangerare.
Proprietarii de caini care sufera de vWD ar trebui sa evite traumatismele si ranile pe cat posibil.
Cainii cu aceasta afectiune nu trebuie sa se hraneasca cu oase sau sa mestece gustari dure care pot provoca sangerari ale gingiilor sau taieturi in gura.
In caz de urgenta, cainilor cu vWD li se pot administra transfuzii de sange sau plasma congelata pentru a stabiliza sangerarea.
In cazul in care un caine ar putea deveni donator, medicul veterinar poate da cainelui donator un medicament numit desmopresina pentru a creste factorul von Willebrand.
Un caine afectat de aceasta boala poate lua acest medicament si in conditii normale, dar nu toti cainii raspund pozitiv.
Cainii cu boala von Willebrand nu ar trebui sa ia medicamente cu proprietati antiplachetare sau de diluare a sangelui.
Acestea includ aspirina, AINS, estrogeni, antihistaminice, ibuprofen, penicilina si unele tranchilizante care pot induce o criza de sangerare.