Stiati ca una din 500 de pisici este diabetica? Si stiati ca in 90% din cazuri se datoreaza problemelor alimentare si unui stil de viata gresit? Ei bine, acest articol o sa va invete cum trebuie abordata aceasta afectiune!
In ultimul articol am vorbit despre diabetul la caini. In acest articol va voi spune ce trebuie sa stiti despre diabetul la pisici. Daca in principiu este aceeasi boala, in ceea ce priveste managementul este destul de diferita.
Simptomele initiale sunt o crestere marcanta a aportului de apa (pacientul petrece mai mult timp langa sursa de apa – chiuveta, castronel, fantanita) si a cantitatii de urina eliminata, aspecte similare cu insuficienta renala, fata de care trebuie sa se distinga prin abordarea diagnostica corecta.
Continut
Ce este diabetul
Diabetul este o boala metabolica manifestata prin imposibilitatea organismului de a regla cantitatea de zahar (glucoza) din sange. De cele mai multe ori acest lucru se datoreaza unei productii scazute sau inexistente de insulina, hormonul responsabil de reglarea valorilor glicemiei (glucoza din sange).
Glucoza este necesara pentru a da energie organismului. Dupa ingestie, digestie si absorbtie preponderent de la nivelul intestinului subtire, glucoza este fie folosita imediat fie depozitata sub forma de alti produsi metabolici iar nu lasata sa circule liber.
Daca insulina de la nivelul patului vascular este cantitativ scazuta sau lipseste cu totul, glucoza ramane in exces in fluxul sanguin si ajunge sa fie elimianta prin intermeiul urinei. Sindromul rezultat este cel de hiperglicemie (o cantitate peste limita maxima fiziologica de glucoza la nivel sanguin) si glicozurie (prezenta glucozei in urina). In acest caz, celulele sunt incapabile sa profite de energia derivata din glucoza si, prin urmare, stimuleaza organismul sa ia energie din alta parte (din grasimi si proteine) provocand o decompensare numita cetoacidoza, o adevarata urgenta in cazuri grave si despre care vom vorbi mai tarziu.
Cauzele diabetul zaharat la pisici
In timp ce la caini, diabetul se datoreaza mai des unei predispozitii genetice, precum si unor patologii metabolice, la pisici stilul de viata si alimentatia sunt cele care provoaca cel mai frecvent boala.
In afara de rasa birmana care pare a fi mai predispusa, 90% dintre pisici dezvolta un tip de diabet definit ca non-insulino-dependent.
In aceasta forma, insulina este produsa de pancreas, dar intr-o masura mai mica.
In plus, celulele organismului nu pot fi receptive la prezenta acesteia.
Se stabileste un fenomen numit rezistenta la insulina prin care zaharul intra in circulatie atunci cand pisica se hraneste, si stimuleaza productia de insulina. Aceasta, care ar trebui sa scada nivelul de glucoza, permitandu-i sa patrunda in celule, nu reuseste sa faca acest lucru, lasand nivelul zaharului din sange sa ramana constant ridicat, chiar si daca pisica nu s-a hranit.
Se pare ca exista si un alt fenomen care influenteaza agravarea diabetului. Si este un mecanism foarte asemanator cu ceea ce se observa in medicina umana, la subiectii diabetici din cauza obezitatii. De fapt, la acesti pacienti a existat o productie si o acumulare excesiva de amilina, o substanta produsa de pancreas care, la persoanele obeze si diabetice, se depune in insulele pancreatice (o zona a pancreasului). Amilina reduce productia de insulina pe lang inducerea unei rezistente periferice mai mari la efectul sau.
Alte cauze pot fi:
- sarcina;
- medicamente (progestative si cortizoni);
- boli hormonale (neoplasme suprarenale).
Simptomele diabetului la pisici
Simptomele se datoreaza comportamentului glicemiei.
Nivelul ridicat de zahar din sange determina excretia de glucoza in urina care, datorita concentratiei sale crescute, atrage apa din tesuturi. Consecinta acestui lucru este
- poliuria, adica cresterea cantitatii de urina produsa si excretata. Pentru a compensa pierderea de apa, pisica va avea un impuls mai mare de a bea. Aici apare
- polidipsia, adica sete mai mare. Acest simptom ar trebui sa alarmeze mai mult, avand in vedere ca pisicii ii este rar sete.
Ca si in cazul cainelui, lipsa aportului de energie de catre celule stimuleaza foamea:
- polifagia este al treilea simptom: foame crescuta.
In sfarsit, pisica ar putea avea, pe de alta parte, o scadere in greutate semnificativa, cu exceptia celor obeze, unde acest simptom nu este observat, decat in cazurile severe, intrucat cresterea in greutate este cea care determina boala.
In cazurile severe si in care boala nu a fost diagnosticata, pot aparea simptome oftalmologice, cum ar fi cataracta pana la orbire.
In plus, in cazul consumului excesiv de proteine si grasimi din organism din cauza lipsei sursei de energie, se poate stabili o stare toxica cunoscuta sub numele de cetoacidoza, manifestata prin:
- varsaturi,
- diaree,
- deshidratare,
- pierderea totala a poftei de mancare,
- depresie, pana la coma.
Diagnostic
O pisica este definita diabetica daca are o glicemie persistenta mai mare de 250 mg/dl, glicozurie cat si o crestere a valorilor fructozaminei, parametru folosit pentru evaluarea glicemiei medii din ultimele trei saptamani.
De asemenea, va avea cele 4 simptome tipice descrise: poliurie, polidipsie, polifagie si scadere in greutate. Trebuie avut grija atunci cand diabetul este diagnosticat deoarece cresterea zaharului din sange poate fi o consecinta a unor factori de stres, adesea prezenti, mai ales la pisicile neobisnuite sa iasa.
Este important sa se efectueze si o ecografie pentru a exclude posibile patologii concomitente sau predispozante, precum neoplasmele (tumorile).
Cum se trateaza o pisica care sufera de diabet ?
In 90% din cazuri, pisicile diabetice sunt obeze. Aceasta afectiune duce la o intoleranta la zaharuri si la o stare de rezistenta la insulina. Schimbarea dietei de multe ori duce deja la o remisiune a simptomelor, fara a fi nevoie de insulina.
Acest lucru se intampla mai ales daca pisica are diabet subclinic, adica atunci cand sunt prezente doar modificari ale valorilor sanguine si urinare, fara simptome evidente.
Prin urmare, primul lucru de facut va fi sa reduceti greutatea pisicii.
Scaderea in greutate trebuie sa fie progresiva si sub supravegherea medicului veterinar, deoarece ar putea suferi o complicatie destul de grava numita lipidoza hepatica. Este o complicatie legata de scaderea prea brusca in greutate. Ficatul se umple de trigliceride si nu mai este capabil sa functioneze corect. Poate aparea chiar si insuficienta hepatica severa.
Aceasta posibilitate este evitata daca se obtine o scadere in greutate de 1-2% pe saptamana.
Dieta
Dieta trebuie sa fie bogata in proteine, cu o energie metabolizabila mai mare de 45% si o reducere drastica a carbohidratilor, chiar mai mica de 5%.
O dieta umeda va fi cu siguranta mai potrivita scopului.
Ideal ar fi 4 mese pe zi iar daca acest lucru nu este posibil, ar trebui sa utilizati dispozitive care administreaza automat ratia.
Ceea ce este deci important de subliniat este ca nu va fi nevoie de o dieta speciala, ci doar de un management corect al acesteia, fara alimente care nu sunt potrivite pentru metabolismul felinei.
Terapia cu insulina
Daca pisica are deja simptomatologie clinic manifesta sau nu raspunde numai la tratamentul dietei, este necesar sa incepeti un tratament cu insulina.
Ca si la caini, doza trebuie ajustata in functie de raspunsul pacientului. In acest scop pot fi folosite glucometre chiar si de uz uman, care citesc direct valoarea, afisand-o electronic.
Diferitele tipuri de insulina care se pot utiliza cat si raspunsul subiectiv la dozare nu ne permit sa dam indicatii generale despre aceste aspecte care trebuie evaluate de la caz la caz.
Curba glicemica la pisicile cu diabet.
Unul dintre cele mai complicate aspecte in managementul bolii sub tratament cu insulina este interpretarea curbei glicemice deoarece pisica pentu acest parametru este puternic influentat de stress.
Curba glicemica consta in masurarea glicemiei efectuata de catre proprietarul pacientului, pe care acesta trebuie sa le noteze, la intervale stabilite de medicul veterinar de caz.
O doza prea mare de insulina poate duce la hipoglicemie.
Daca ar fi intotdeauna prea mare, s-ar croniciza, provocand o stare de hiperglicemie paradoxala, fenomen foarte asemanator cu rezistenta la insulina.
Obiectivele curbei glicemice:
- identificarea varful activitatii insulinei;
- intelegerea duratei de actiune a acesteia cat si alegerea metodelor de corectie;
- Se evalueaza momentul cand aceasta are cel mai scazut nivel pe parcursul unei zile.
Valoarea glicemiei nu trebuie sa scada niciodata sub 70 mg/dl. Sub acest prag pisica poate manifesta simptome grave.
Doza de insulina trebuie administrata in timpul mesei sau imediat dupa masa, la ore cat mai regulate posibil. De asemenea, este important sa sa se tina o evidenta clara cu privire la:
- ora si doza de insulina administrata,
- ora si cantitatea de hrana administrata (mai ales in cazul unei pisici obeze),
- cantitatea de apa bauta,
- orice comportament diferit (depresie),
- greutatea pisicii o data pe saptamana,
- evaluarea urinei nocturne cu prezenta sau absenta cetonelor si glicozuriei.
Este important sa nu luati niciodata initiative fara a consulta mai intai medicul.
Complicatii grave ale diabetului
Pisica aflata sub terapie cu insulina ar putea suferi atat o stare de hiperglicemie care duce la cetoza, cat si hipoglicemie severa. Fiind situatii de urgenta este important sa le cunoastem. Sa vedem cum arata si cum trebuie sa se actioneze.
Cetoacidoza
Am vazut ca cetoacidoza este o afectiune in care exista o stare toxica datorata unei formari exagerate a corpilor cetonici, derivate din degradarea proteinelor si acizilor grasi.
Principalele simptome sunt:
- anorexie
- voma
- diaree
- letargie
- deshidratare
- colaps
Este destul de rar la pisici, dar daca este prezent, este o urgenta veterinara si pacientul trebuie dus imediat la medic. De asemenea, este bine sa intrebati intotdeauna medicul dumneavoastra daca subiectul ar putea fi predispus la aceasta eventualitate.
Hipoglicemie
Aceasta situatie poate fi prezenta mai ales daca doza de insulina nu este inca perfect calibrata, atat in cantitate (doza prea mare), cat si in intervalul de administrare (prea frecventa). Principalele simptome sunt:
- slabiciune care duce la letargie
- dezorientare
- semne neurologice precum deplasare fara scop
- prabusire si lesin.
Recunoasterea acestor semne este foarte importanta si daca glicemia scade sub 50 mg/dl pisica poate muri.
In acest caz, daca animalul este constient trebuie hranit imediat, in caz contrat puteti pune putina miere pe gingii. Dupa un astfel de episod, este fundamental sa va sunati medicul veterinar incat sa-l informati.