Aceasta afectiune este caracterizata de reactia pielii la contactul prelungit cu un agent iritant, denumit in continuare alergen. Acesti alergeni sunt de natura proteica, continuti de obicei de diverse tesaturi, plante, suprafete, ce provoaca un raspuns imun din partea organismului animal, proces ce include productia de anticorpi cu manifestari clinice sub forma de mancarime, formarea de cruste si pustule la suprafata pielii cat si de aparitia eritemului.
Dermatita de contact este o afectiune destul de rara a pielii cainelui, in principal datorita barierei protective conferite de blana. Drept urmare, cele mai multe simptome apar pe zonele de piele fara sau cu foarte putin par, cum ar fi: botul, in jurul ochilor, axilar, coate, calcaie, abdomen, inghinal, scrot, perianal, fata plantara a labelor.
Ca si substante comun intalnite ce pot provoca dermatita de contact, se numara: diverse plante, detergenti, solul, covoare, tesaturi, plastic, beton, medicamente, produse chimice, ingrasaminte.
In timp ce iritatia cutanata localizata nu este considerata o urgenta medicala, exista riscul de suprainfectie a plagilor rezultate, simptomele devenind progresiv mai grave cu consecinte asupra starii generale a pacientului.
Simptomatologia dermatitei de contact poate fi pasagera, in functie de durata contactului cu alergenul. Cele mai comune simtome includ:
- Piele rosie si inflamata.
- Pierderea parului la locul de contact.
- Cruste de grosimi variabile, furfura si scuame.
- Innegrirea pielii.
- Prurit si grataj.
Simptomele de mai sus sunt cauzate de contactul nemijlocit al agentului alergen. Acest contact provoaca aparitia unui raspuns imun, prin intermediul caruia sistemul imunitar identifica respectivul alergen ca fiind o amenintare pentru organism, chiar daca respectivul alergen este absolut inofensiv. In loc sa ignore contactul cu alergenul, sistemul imunitar produce anticorpi pentru a neutraliza amenintarea venita din exteriorul organismului, iar acest anticorpi declanseaza raspunsul inflamator la contactul cu antigenul. Pentru aparitia simtomelor, este nevoie de o presensibilizare a sistemului imunitar fata de respectivul alergen, adica de un contact initial, iar mai apoi pacientul sa revina cat mai des in contact cu alergenul. Reactia de sensibilizare poate dura intre 6 luni si 2 ani sa se produca. O data generata aceasta reactie, raspunsul inflamator se va produce de fiecare data cand va exista contactul dintre organismul sensibilizat si alergen.
Fig. 1: Aspect clinic de dermatita de contact, manifestata prin eritemul zonelor cutanate cu par scurt si rar.
Dermatita de contact poate afecta cainii de orice rasa, sex sau varsta, cu varsta minima de 6 luni. La pacientii cu alergii preexistente, reactia inflamatorie este mai puternica si mai frecventa.
Ca si metodologie de diagnostic, medicul veterinar se poate orienta dupa distributia leziunilor cutanate, care poate fi un factor important. E posibil sa se recomande efectuare de teste alergice specifice, proces care implica raderea blanii intr-o regiune neafectate si aplicarea de diferiti alergeni cunoscuti in doza foarte mica. Orice raspuns local poate semnifica o sensibilitate la respectivul alergen testat.
Se mai poate recomanda schimbarea mediului de intretinere al catelului pentru o anumita perioada de timp si tinerea sub observatie a pacientului pentru a observa fluctuatia reactiei inflamatorii.
Alte metode de diagnostic ar fi efectuarea de amprente cutanate, urmate de coloratii speciale si examinare la microscop, raclaj cutanat si examinare microscopica a crustelor, culturi bacteriana si fungica pentru analiza florei de suprainfectie sau comensale. Uneori o biopsie cutanata poate fi chiar edificatoare.
Fig. 2: Diferite aspecte de testare dermatologica pentru diferiti alergeni exogeni.
Tratamentul dermatitei de contact are ca si conduita limitarea sau eliminarea contactului cu alergenul cat si tratarea reactiei locale. Uneori se recomada schimbarea dietei cu o hrana specializata pentru aceste probleme cat si anumite suplimente alimentare pentru mentinerea unui status cat mai bun pentru bariera cutanata. Daca starea pacientului o impune, se poate efectua un tratament injectabil.