Cele mai multe produse antihelmintice au un interval de dozare terapeutica foarte amplu, adica, chiar daca se depaseste doza recomadata de producator, sunt sanse foarte mici de aparitie a efectelor secundare. Acest amplu interval de dozaj al antihelminitcelor (cele mai multe molecule din grupa benzimidazolilor) se datoreaza afinitatii marcante pentru o molecula specifica helmitilor – beta tubulina parazitara.
Trebuie avut in vedere ca specificitatea descrisa mai sus nu este absoluta si unele efecte toxice pot aparea la cainii tratati cu benzimidazoli datorita activitatii antimitotice (teratogene sau embriotoxice), in special la catelele gestante.
Efectele teratogene ale benzimidazolilor apar datorita actiunii acestor molecule asupra microtubulilor si implicit asupra procesului de diviziune celulara de la nivelul fetusului. Cele mai comune malformatii observate au fost encefalocel, meningocel, hidrocefalie, fuziune sau deletie vertebrala. Ca si rezultat al acestor efecte, administrarea anumitor benzimidazoli (cum ar fi albendazolul) este contraindicata in prima luna de gestatie la catelele gestante.
Comparativ cu benzimidazolii, indexul de siguranta (cea mai ridicata doza fara producerea de efecte secundare) nu este la fel de amplu in cazul levamisolului sau altor antihelmintici pentru nematode cu localizare hepatica. La mamifere, toxicitatea levamisolului este mai frecvent intalnita decat cea fata de benzimidazoli, iar aceasta toxicitate este data, de cele mai multe ori, de efectul antihelmintic (hipersalivatie, tremuraturi musculare, ataxie, poliurie, defecare necontrolata, lipotimie).
Datorita gradului foarte redus de absorbtie de la nivel intestinal, tetrahidropirimidinele au un interval de dozare terapeutica foarte amplu. Efectele adverse sunt foarte rare (voma la caine si pisica). Toxicitatea acestora creste atunci cand sunt administrate impreuna cu alte medicamente colinergice – levamisol, organofosfati.
Fig. 1: pacient internat cu suspiciune de intoxicatie cu produs antiparazitar intern.
Lactonele macrociclice sunt in general sigure pentru toate mamiferele. Indicele de siguranta pentru aceasta grupa de molecule este amplu, insa atat abamectina si moxidectina sunt contraindicate la cainii cu varsta sub 4 luni. Chiar si administrarea a 10 supradoze de pana la 3 ori mai mare decat doza terapeutica, nu a prezentat efecte secundare la animale sanatoase.
Siguranta in administrarea si utilizarea antihelminticelor la mamifere este dependenta de activitatea glicoproteinei P de la nivelul barierei hemato-encefalice. La anumite animale, o anumita deficienta in activitatea acestei proteine scade abilitatea de a pompa avermectinele, milbemicinele cat si alte medicamente la nivelul membranei celulare. Efectul este o crestere sistemica a disponibilitatii medicamentelor pentru ca animalele deficitare in glicoproteina P nu pot pompa activ lactonele macrociclice din sistemul nervos central sau sa le proceseze eficient.
Depresia sistemului nervos central a fost observata initial la cainii din rasele collie, fie rasa pura sau metisi ai acestora, ca urmare a administrarii de lactone macrociclice. Mai mult, aceasta sensibilitate a inceput sa fie diagnosticata din ce in ce mai des si la caini din alte rase sau metisi. Simptomatologia cuprinde stari de depresie, slabiciune musculara, orbire, coma, deces.
In prezent, exista teste genetice pentru identificarea individuala a suscebilitatii la intoxicatie cu ivermectina. Desi toxicitatea individuala cat si cea de rasa poate depinde de diferite mecanisme farmacocinetice (dozaj, cale de administrare, forma de prezentare comerciala), folosirea produselor pe baza de lactone macrociclice altfel decat indicatiile din prospect, poate duce la stari toxice.
Selamectina este sigura a fi folosita la cainii de rase collie si sensibili la actiunea ivermectinei. Milbemicina este bine tolerata la caini, inclusiv cei din rase collie. Aceste lactone macrociclice nu penetreaza bariera hemato-encefalica.
Derivatii aminoacetonitrilici tintesc un receptor specific nematodelor si care lipseste mamiferelor. Datorita acestui mecanism specific de actiune, monepantelul este considerat a fi sigur in utilizare.
FIg. 2: Reprezentare grafica a medicamentelor cu potential toxic pentru caini din rasele collie. Sursa: https://gsdpituitarydwarfism.weebly.com/mdr1.html