Facilitarea coabitarii dintre un caine si o pisica cere timp, rabdare si efort constant din partea proprietarului, insa rezultatul e posibil sa fie unul permanent. Doar posibil, pentu ca pe masura ce animalutele de companie inainteaza in varsta, personalitatea lor poate suferi schimbari. Precum la oameni. In randurile urmatoare, draga cititorule, te invit sa iei aminte la cateva sugestii cu privire la tema in discutie.
Continut
1. Prima interactiune dintre cei doi este foarte importanta
Este indicat a se tine separat dar sub acelasi acoperis ca si spatiu de cazare cei doi potentiali viitori prieteni. Se poate face schimb vremelnic de paturica sau de jucarii intre cei doi pentru a se familiariza unul cu mirosul celuilalt timp de cel putin cateva zile inainte de a se vedea reciproc.
Cand se decide ca e momentul propriu-zis de interactiune, catelul se va pune in lesa in prealabil, indiferent de talia acestuia sau daca el este cel nou in casa, intrucat o reactie negativa poate aparea oricand, cel putin la inceputul interactiunii. Pisica se va lasa sa mearga liber prin camera cu catelul, evitandu-se contactul direct dintre cei doi. Daca se observa ca pisica devine agitata, miorlaie agresiv sau speriat, se “stufoseste“, este indicat sa se intrerupa interactiunea dintre cei doi prin scoaterea pisicii din odaie.
2. Crearea de situatii pozitive in care sa fie implicate ambele animalute.
Comportamentul social pozitiv va fi rasplatit cu recompense gustoase, cu mangaieri si afectiune. Daca cele doua animalute sunt puse amndoua in aceeasi camera si ambele stau cuminti, atunci fiecare va fi recompensat cu atentia proprietarului cat si cu ceva bun de rontait.
Cand vine ora mesei, si daca animalutele nu arata vreun semn de animozitate reciproca, se pot pune castroanele de mancare in colturi opuse ale incaperii, cel putin pentru inceput. Daca aparenta buna-intelegere persista, de la o zi la alta castroanele se pot apropia progresiv.
3. Monitorizarea limbajului corporal.
Trebuie sa ne asiguram ca se mentine starea de calm a catelului si ca acesta nu manifesta instinct de pradator la adresa pisicii, cum a fi privirea intensa si postura nemiscata si “pitita“, similara cu cea a unui caine la vanatoare, sau pur si simplu o reactie exploziva de agresivitate si latrat fioros la adresa pisicii.
La pisica se va urmari aparitia de semne de stress sau frica, manifestate prin hasait la adresa cainelui, marait sau stufosirea cozii si a spinarii. Se vor institui pauze lungi si dese in primele zile de contact direct dintre cei doi, asigurandu-se spatii de cazare unde animalele sa poata sta singure.
4. Suficiente ascunzatori pentru pisica.
Proprietarul se va asigura ca pisica are la dispozitie locul ferite de accesul catelului, cum ar fi dulapuri mai inalte, acele ‘cat tree’-uri ce contin si mini casute, dupa o canapea, chiar si o usita prin care pisica sa poata iesi din camera in care se afla catelul. E foarte important, ca pana la dovada concreta ca cele doua animalute se inteleg, hrana, apa si litiera pisicii sa fie tinute in alta camera fata de cele ale catelului.
5. Dresarea in prealabil a catelului.
La primul contact cu un animalut nou si din alta specie, catelul poate intra in mod instinctiv in starea de “vanatoare“ sau de “lupta“. Ar fi bine ca respectivul catel sa fie invatat in prealabil cateva comenzi de baza, cum ar fi “sezi“, “stai“, “stop“, “lasa“, si foarte importantul “culcat“. Daca respectivul catel este deja dresat sa mearga in lesa, prima interactiune cu pisica va fi mai usoara.
6. Supravegherea obligatorie a timpului de joaca impreuna.
Cel putin in primele runde de “mirosire“ reciproca, este necesara prezenta proprietarului pentru manevrarea catelului in caz ca devine agresiv, si, preferabil, si a unei a doua persoane care sa poate recupera pisica in caz ca este speriata sau agresata de catel.
7. Asigurarea regularitatii interactiunilor dintre animalute.
Se va avea in vedere mentinerea unui program constant de interactiuni pe toata perioada de obisnuire dintre cei doi. Nu se va precupeti niciun efort pana nu se obtine o coabitare pasnica intre cei doi. Proprietarul va asigura o atentie egala celor doua animalute pentru a preveni accesele de gelozie.
8. Cere sfatul unui dresor.
Daca proprietarul concluzioneaza ca progresul actual nu este cel pe care si-l dorea, atunci acesta este incurajat sa apeleze fara intarziere la un dresor specializat pe asa ceva, avand in vedere ca nu toti stiu sa lucreze cu un caine si o pisica in acelasi timp. In Romania inca nu exista ca si ocupatie oficiala cea de “behavior-ist“ insa e posibil ca unii dresori ca stapaneasca suficient de bine respectiva notiune si sa poata ajuta pe proprietar.
Nu uitati ca fiecare individ macroscopic viu din lumea asta este diferit fata de altul din aceeasi specie, cel putin la nivel genetic si psihologic. Chiar si ierbivorele, care pentru multi seamana ca doua picaturi de apa, au personalitati distincte care de multe ori le impiedica sa stea una langa cealalta. La carnivore (caine si pisica in cazul nostru), instinctul de turma este aproape inexistent, in cel mai bun caz cateii preferand sa formeze familii extinse cu o femela si un mascul, ambii alfa, in postura de lideri cu monopol asupra reproductiei. Va invit sa nu faceti greseala sa credeti ca aceste animalute si-au pierdut complet instinctele naturale doar pentru ca sunt “de rasa“ si au fost crescute pentru a sta pe langa om. De altfel, in mod natural cele doua specii nu se accepta reciproc, uneori cu consecinte tragice pentru partea pisiceasca sau cu traumatisme la nivelul fetei pentru partea cateleasca.
